Conceptul de finanțe internaționale

TEMA 1: PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA FINANŢELOR INTERNAŢIONALE

1.1. Finanţe internaţionale – concept general.

1.2. Mutaţii şi tendinţe în relaţiile valutar-financiare internaţionale

1.3. Globalizarea financiara si efectele acesteia

Cuvinte cheie: finanţe internaţionale, relaţii financiare internaţionale, fluxuri financiare internaţionale, globalizarea financiară

1.1. Finanţe internaţionale – concept general.

Raporturile economice de schimb şi de transfer de creanţă care se exprimă şi se realizează prin intermediul valutelor, monedelor internaţionale şi instrumentelor de credit şi de plată, pentru a asigura dezvoltarea economică a ţărilor, desfăşurarea schimburilor comerciale internaţionale sunt tratate in mod frecvent cu denumirea de finanţe internaţionale. Raporturile economice de schimb şi transfer de creanţă de pe plan internaţional reflectă trăsătura definitorie a finanţelor, exprimarea în formă bănească, precum şi transfer de valoare cu titlu definitiv sau pe baza principiului rambursabilităţii în vederea satisfacerii unor cerinţe cu caracter colectiv. Finanţele internaţionale reflectă procesele economice şi relaţiile sociale ce se formează la nivel internaţional pentru susţinerea schimburilor comerciale, a dezvoltării economice a ţărilor, precum şi pentru asigurarea cooperării economice şi sociale.

Relaţiile financiare internaţionale reflectă raporturile economice de schimb şi de transfer de creanţă, care se exprimă şi se realizează prin intermediul valutelor şi altor mijloace de plată internaţionale în vederea dezvoltării economice a fiecărei ţări, a realizării schimburilor comerciale şi a cooperării internaţionale.

Relaţiile valutar-financiare internaţionale se deosebesc de alte componente ale relaţiilor economice internaţionale prin următoarele:

• relaţiile valutar-financiare mijlocesc schimburile economice internaţionale, colaborarea economică, ştiinţifică, culturală şi socială;

• relaţiile valutar-financiare exprimă raporturi economice de formare, repartizare şi utilizare a unor fonduri în valută necesare schimburilor economice internaţionale, dezvoltării economice a ţărilor şi cooperării internaţionale;

• relaţiile valutar-financiare se manifestă între state suverane şi independente, între persoane juridice şi fizice din state diferite, precum şi în raporturile cu organisme financiar-bancare internaţionale;

• relaţiile valutar-financiare internaţionale se exprimă prin intermediul unei valute sau al unui instrument de plată internaţional.

Relaţiile valutar-financiare internaţionale conţin:

a) Relaţiile valutare asigură comensurarea raporturilor economice de schimb şi de transfer de creanţă la nivel internaţional prin intermediul valutelor sau al altor instrumente de plată internaţionale. Schimburile economice internaţionale, prestările de servicii, formarea şi redistribuirea fondurilor pe plan internaţional, contractarea şi rambursarea unor оmprumuturi pe pieţele bancare şi financiare internaţionale, ce se exprimă în valută, formează relaţile valutare.

b) Relaţiile financiare internaţionale reflectă raporturile economice privind constituirea, repartizarea şi utilizarea unor fonduri în valută necesare dezvoltării economice, schimburilor şi cooperării internaţionale.

Fondurile în valută se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut, din resursele disponibile în valută ale băncilor, organizaţiilor, din cotizaţii, ajutoare, donaţii.

Transferul de creanţă ce se realizează prin intermediul relaţiilor financiare internaţionale se exprimă în valută şi se derulează între persoane fizice şi juridice din state diferite şi în relaţiile cu organismele internaţionale.

În cadrul relaţiilor financiare internaţionale se individualizează asistenţa financiară pentru dezvoltare, care îmbracă forme diferite: ajutorul public pentru dezvoltare acordat de statele dezvoltate ţărilor sărace, mişcările de capital particular spre ţările în curs de dezvoltare, investiţii directe de capital din ţările industriale în ţările mai puţin dezvoltate. Ţările dezvoltate s-au angajat să acorde un ajutor public pentru dezvoltare (în cadrul deceniilor dezvoltării), într-o anumită proporţie din produsul intern brut, sub formă de donaţii şi împrumuturi pe termen lung din surse oficiale sau sub formă de investiţii în sectorul particular. În cadrul OCDE, Comitetul Asistenţei pentru Dezvoltare (CAD) monitorizează finanţarea externă a ţărilor în curs de dezvoltare.

c) Creditul internaţional cuprinde raporturile care reflectă atragerea unor disponibilităţi în valută şi redistribuirea lor în vederea satisfacerii unor cerinţe ale statelor sau ale societăţilor comerciale din diferite state. Relaţiile de credit internaţional se caracterizează prin următoarele:

• resursele de creditare se formează pe seama disponibilităţilor în valută care provin de la bănci, societăţi comerciale, organisme financiar-bancare internaţionale şi din alte resurse;

• resursele în valută se mobilizează şi repartizează pe baza rambursabilităţii şi cu condiţia plăţii unei dobânzi.