Control Financiar

1.1. Conceptul de control – funcţie esenţială a managementului

Funcţia de control are foarte mare importanţă între funcţiile managementului în economia de piaţă şi finalizează procesul ciclic de conducere, furnizând elemente necesare pentru demararea unui nou ciclu managerial prefigurând necesitatea fixării unor noi obiective corespunzătoare condiţiilor în continuă modificare a reorganizării aferente, a stabilirii programului de coordonare adecvată.

Controlul este o funcţie a managementului care asigură cunoaşterea şi perfecţionarea modului de gestionare a patrimoniului şi de orientare, organizare şi desfăşurare a activităţii de producţie, repartiţie şi desfacere.

Activitatea de control, în general, este un fenomen complex, uneori în procesul de management existând la un moment dat tendinţa de suprapunere (conducere şi control).

Într-o accepţiune modernă, prin control se înţelege monitorizarea activităţilor cu scopul de a asigura ca acestea să se desfăşoare potrivit programelor şi de a corecta devierile cu efecte negative, asupra scopului propus.

Pornind de la aceste exigente, constatăm că există o legătură intrinsecă între control, management, bugetare şi programare (planificare).

Controlul, fiind o funcţie de bază a managementului, trebuie să-şi manifeste acţiunea în toate segmentele activităţii, aria de cuprindere porneşte din faza de planificare, execuţie şi până la deţinerea şi evaluarea informaţiilor.

Un aspect de esenţă în definirea conceptului de control rezultă din faptul că, chiar şi activitatea de control este supusă controlului. Frecvenţa controlului trebuie înţeleasă în funcţie de complexitatea fenomenului controlat, ea se manifestă pe tot parcursul procesului, depinzând şi de componenţa sistemului, stabilindu-se astfel ierarhii şi nivele de execuţie şi coordonare. În concordanţă cu aceste cerinţe fiecare manager, trebuie să-şi controleze subalternii, exigenţa controlului trebuie să fie uniformă la toate nivelele din structura sistemului. Există o legătură între timpul consumat de către conducător (manager) pentru control şi exigenţa controlului.

Procesul de control, în contextul celor arătate, ca o componentă esenţială a conducerii, mai presupune cunoaşterea în detaliu a acţiunilor, măsurarea performanţelor, compararea lor cu standardele şi aplicarea acţiunilor de corectare a abaterilor nedorite.

Prin control, conducerii (managementului) îi este asigurată cunoaşterea condiţiilor economice şi financiare, în raport cu piaţa, a situaţiei patrimoniului, a lichidităţii şi a fluxului de trezorerie, de aceea un control riguros, eficient, asigură performanţa acesteia.

Controlul, ca formă de cunoaştere a sistemului gestionat, este indispensabil pentru cel ce conduce, în luarea deciziilor curente, cât şi în viitor, în acest context, controlul nu se rezumă numai să constate neajunsuri, ci are în vedere caracterul previzional de înlăturare a influenţelor negative asupra sistemului gestionat.

De aceea putem afirma, că un factor primordial, care conduce la menţinerea activităţii în situaţie normală, cu tendinţa de maximizare a eficienţei, este controlul.

Un control obiectiv, eficient, poate contribui la integrarea factorilor de progres în privinţa organizării întregii activităţi.

Alături de celelalte atribute ale managementului, controlul, este indispensabil oricărei activităţi umane, el reprezintă o necesitate la nivelul tuturor centrelor de decizie.

Controlul reprezintă o formă de perfecţionare a activităţii sociale şi se orientează spre următoarele aspecte:

- întărirea disciplinei, a ordinii, a spiritului de răspundere şi a legislaţiei:

- organizarea mai bună a muncii în toate sectoarele de activitate;

- administrarea mai bună a resurselor materiale şi umane de care dispune entitatea;

- eliminarea minusurilor, deficienţelor şi abaterilor care există în domeniul economico-financiar;

- asigurarea creşterii economice mai rapide şi creşterea nivelului de bunăstare.

Controlul contribuie la descoperirea şi mobilizarea de noi rezerve pentru progresul economico-social, la prevenirea şi înlăturarea dificultăţilor, contribuie la descoperirea şi mobilizarea de noi rezerve pentru progresul economico-social, la prevenirea şi înlăturarea greutăţilor şi neajunsurilor care pot afecta buna funcţionare a mecanismului financiar şi stimularea gestionării mai eficiente a resurselor financiare şi umane, apărarea şi dezvoltarea proprietăţii publice şi private.

1.2. Obiectul şi funcţiile controlului financiar

Activitatea economică şi financiară a unităţilor economice se reflectă în programele economice şi financiare ale acestora, în evidenţa contabilă, în dările de seamă contabile şi statistice.

Evidenţa contabilă este principala furnizoare de date şi informaţii pentru efectuarea controlului. Majoritatea datelor necesare efectuării controlului se găsesc în documentele primare, precum şi în cele contabile, respectiv în conturi, situaţii contabile periodice, bilanţuri, formulare, anexe la dările de seamă. Contabilitatea constituie însă, concomitent, şi un obiect al controlului, fiind necesar să se controleze organizarea raţională şi ţinerea corectă şi la zi a acesteia.