Contul și dubla înregistrare

Pe plan mondial,contabilitatea-ca stinta si practica-a evoluat continu,perfectionandu-si baza teoretica si maniera de realizare practica a obiectului de studiu

In demersul de perfectionare,caracterul evolutiv al contabilitati se concretizeaza in conceptualizarea acestuia pe baza unui sistem coerent de norme si principii fundamentale,care sa asigure rezolvarea cat mai completa si eficienta a problemelor de gestiune si conducere a intreprinderilor.

Activitatea oricarui agent economic genereaza operatii economice ocazionate de miscarea si transformarea succesiva a mijloacelor de consumare a unor valori si obtinerea altora in cadrul diferitelor faze ale ale circuitului economic.

Opertiile economice,efectuate de agentii economici produc modificari in structura si volumul elementelor patrimoniale,aceste modificari constand in esenta in miscari si transformari ale mijloacelor economice si ale surselor acestora.Operatiile economico-financiare sunt foarte variate si numeroase,facand imposibila intocmirea unui bilant distinct dupa fiecare operatie economica in parte.

Bilantul contabil prin continutul si structura sa este destinat si corespunde functiilor de sintetizare si generalizare a informatiilor economice,prezentand anumite limite si restrictii care fac ca el sa nu poata indeplini si functia de reflectare curenta a miscarilor si transformarilor determinate de operatiile economice.Bilantul contabil se intocmeste periodic,de regula la expirarea perioadei de gestiune,necesitand un volum mare de munca,iar prin structura sa reda numai grupe si subgrupe de mijloace economice si si surse,neputand oferi astfel informatii despre elementele individuale ale patrimoniului.

Cu ajutorul contului contabilitatea inregistreaza,urmareste si controleaza existenta si miscarea fiecarui mijloc economic sau sursa economica precum si fazele fiecarui process economic.

Contul poate fi definit ca find un procedeu specific metodei contabilitati destinat reflectari curente,cronologice si sistematice in expresie valorica si uneori cantitativa, dupa reguli determinate ale unui anumit mijloc economic,proces economic sau ale unei surse economice cu scopul cunoasteri in orice moment al existentei si modificarilor fiecarui element reflectat.

Datorita multitudini de mijloace surse si procese economice ce formeaza obiectul contabilitatii si diversitatii informatiilor despre acestea,contul este integrat unui ansamblu multifunctional numit sistemul conturilor.

Sistemul conturilor reprezinta totalitatea conturilor ce se folosesc in contabilitate pentru inregistrarea operatiunilor economico-financiare generate de desfasurarea activitati unitatilor patrimoniale.

Un cont poate sa reprezinte:

-un anumit mijloc economic sau o grupa de mijloace economice de acelasi gen,de exemplu:mijloace fixe,materii prime,materiale,disponibilitati,conturi in bani etc.

-un proces economic sau o faza a acestuia.de exemplu:aprovizionare,productie etc.

-o sursa sau o grupa de sursa ce reflecta modul de provenienta a mijloacelor economice,de exemplu:credite bancare,imprumuturi,furnizori.

Contul ca instrument de lucru folosit pentru a reflecta varietatea elementelor obiectului contabilitati are o forma proprie de reprezentare.

Formele conturilor sunt diferentiate,in principal dupa modul de dispunere a debitului si creditului in ansamblul elementelor structurale ale contului.In functie de acest criteriu, se disting trei forme esentiale ale contului si anume:

-Forma unilaterala denumita si clasica se prezinta asemanator unui tabel cu doua parti:in una din parti se inregistreaza existentul initial si cresterile elementului pentru care sa deschis contul respectiv,iar in cealalta parte se inregistreaza micsorarile aceluiasi element.

-Forma unilaterala a contului,se caracterizeaza prin unele elemente necesare inregistrarii:data,documentul si explicatile se trec o singura data in cadrul contului intr-o singura parte (in doua coloane) si sunt folosite pentru inscrierea sumelor alaturate de debit,credit si sold ale contului,care sunt asezate in partea dreapta acontului.

-Forma grafica sau abreviata a aparut din necesitatii practice mai ales adoptandu-se forma de balanta cu doua talere egale sau poate mai plastic forma literii.

Aceasta forma grafica de prezentare,prezinta avantajul ca ofera contului posibilitatea separarii celor doua tipuri de modificare ce pot afecta un element patrimonial,adica intr-o parte existentul si cresterile,iar in partea opusa scaderile.

Clasificarea conturilor

A.Dupa continutul economic al conturilor

Este un criteriu fundamental cu caracter stintific care izvoraste din interdependenta dintre elementele care alcatuiesc continutul economic al conturilor mijloacele economice,procesele si sursele economice si conturile in care se reflecta aceste elemente.

1. Clasa conturilor mijloacelor economice cu grupele:conturi de imobilizari,conturi de stocuri,conturi financiare,conturi de decontare,conturi rectificative ale mijloacelor economice.

2. Clasa conturilor proceselor economice cu grupele:conturi de cheltuieli,conturi de venituri,conturi de rezultate.

3. Clasa conturilor surselor economice si grupele:conturi de capital,conturi de fonduri,conturi de reserve,conturi de credite bancare si imprumuturi,conturi de furnizori si conturi asimilate.

B. Dupa functia contabila pe care o indeplineste:

-conturi de activ:care reflecta existenta si miscarea mijloacelor economice sub aspectul componentei si al structurii lor materiale.

-conturi de pasiv : care reflecta existenta si miscarea mijloacelor economice sub aspectul provenientei lor si al sursei de formare.

-conturi bifunctionale : care preiau atributii de functionare de la ambele feluri de conturi fiind in special fonduri de calcul economic.

C.Dupa sfera de cuprindere,de detaliere a operatiilor pe care le reflecta conturile,intalnim:

-conturi sintetice

-conturi analitice.