Extras din curs

Asa cum am vazut, din cele prezentate anterior, leasingul ne apare ca un mod de finantare particular ce se poate analiza ca un imprumut, si, deci, costul sau poate fi evaluat sub forma unei rate actuariale.

Ecuatia fundamentala care sta la baza determinarii costului leasingului este:

Rata de actualizare “ ” ca solutie a ecuatiei (2), reprezinta costul explicit al leasingului.

Asadar, fluxurile de intrare si fluxurile de iesire pe care le presupune derularea unei operatiuni de leasing determina, in mod direct, marimea costului acestuia suportat de catre firma.Este vorba de urmatoarele cash flow-uri(inflow-uri sau outflow-uri):

- Valoarea bunului luat in leasing, ce reprezinta, in mod indirect, marimea imprumutului primit de firma de la societatea de leasing.Pornind de la aceasta valoare se va calcula, in cadrul contractului de leasing, dobanda(in cazul leasingului financiar) sau beneficial (in cazul leasingului operational) de platit locatorului;

- Chiria neta platita.Se va lua in considerare economia de impozit realizata de firma prin deductibilitatea chiriei din profitul impozabil;

- Valoarea reziduala a bunului luat in leasing.Este intalnita in cazul contractelor de leasing financiar, in conditiile in care acestea prevad transferarea dreptului de proprietate asupra bunului catr utilizator.Marimea acesteia este stabilita prin contract sau va fi estimate in functie de preturile negociate la momentul respective, pentru acel bun, tinand cont de deprecierea cumulate.

In plus, fata de aceste elemente care sunt evidente, apreciem ca pentru o corecta determinare a costului leasingului, in cazul locatarului, ca “iesire” trebuie sa consideram si economia de impozit aferenta amortizarii, dat fiind faptul ca partea reprezentand amortizarea bunului luat in leasing nu mai constituie o cheltuiala deductibila sin u mai genereaza o economie fiscala pentru utilizatorul leasingului.In consecinta, utilizatorul leasingului , nefiind proprietarul bunului, inregistreaza un cost de oportunitate, determinat de pierderea economiei de impozit afernta amortizarii bunului luat in leasing.

Asarad, orice contract de leasing trebuie evaluat atat de locatar cat si de locator.Locatarul trebuie sa determine daca apelarea la leasing este mai putin costisitoare decat apelarea la un credit bancar sau unul obligatar, in timp ce locatorul trebuie sa decida ce chirie este necesara pentru a obtine o rata rezonabila a rentabilitatii.

Dat fiind faptul ca atentia noastra este concentrate, indeosebi, asupra modalitatilor de finantare a firmei si costului acestora este firesc sa ne intereseze cu precadere punctual de vedere al celui care apeleaza la imprumut(utilizatorului), ceea ce nu inseamna , insa, ca, punctual de vedere al societatii de leasing este mai putin interesant.

Prin urmare, din optica locatarului(a celui care se indatoreaza), sistematic situatia se prezinta astfel:

Asadar, el primeste bunul de valoare I la momentul 0(fara a fi , insa, asa cum am mai precizat, proprietarul sau)

In consecinta, el se angajeaza sa plateasca in viitor chiriile nete CH (1-T), valoarea reziduala (VR) si, in plus, dat fiind faptul ca nu este proprietarul bunului, inregistreaza ca “iesire” si pierderea economiei de impozit aferenta amortizarii(T-A ).

Deci, in cazul sau, ecuatia (2) se transcribe:

I= (3)

Prin urmare , daca locatarul determina rata de actualizare care stabileste egalitatea intre fluxurile de intrare imediate cu fluxurile de iesire viitoare , stabileste costul actuarial al operatiunii de leasing.

Aceasta ar fi, daca putem spune asa,cazul general .Studiind, insa, cu atentie modul in care este reglementat leasingul in tara noastra, cu accent pe structura ratelor de leasing in cazul celor doua tipuri de leasing prevazute de legislatia noastra , remarcam faptul ca relatia (3) este valabila, cel mult, in cazul estimarii costului lesingului operational.