Costul și Structura Capitalului

1. Conceptul de cost al capitalului Costul capitalului propriu şi al capitalului de împrumut.

Utilizarea diferitelor surse de finanţare de către întreprindere presupune anumite cheltuieli şi anume: plata dividendelor, a dobânzilor bancare, celor obligatare etc. Aceste cheltuieli reprezintă preţul pe care trebuie să plătească întreprinderea pentru a se aproviziona cu capitaluri. Suma totală de plată pentru utilizarea capitalurilor, exprimată în procente, reprezintă costul capitalului. Conceptul de cost al capitalului joaca un rol important în managementul financiar şi constituie legătura între rentabilitatea investiţiilor şi rentabilitatea surselor de finanţare. P.

nageria Utilizarea oricăror resurse implică anumite costuri proporţionale cu preţul lor. Nici capitalul nu face excepţie de la această regulă. Sarcina conducătorului financiar este tocmai de a structura de aşa manieră sursele de capital, încât să satisfacă nevoile de capital cu cheltuieli minime. Costul capitalului poate fi calculat pentru fiecare sursă de finanţare, utilizându-se diferite metode şi modele de calcul. De asemenea, se poate calcula costul mediu ponderat pentru toate sursele de finanţare, adoptându-se o optica pe termen lung.

I. Costul capitalului împrumutat. Estimarea capitalului împrumutat are o serie de particularităţi şi anume:

- simplicitatea relativă a determinării indicatorului de bază a estimării costului capitalului. În calitate de astfel de indicator de bază poate servi rata dobânzii stabilită pentru credit, rata cuponului obligaţiunilor, care ulterior poate fi corectată corespunzător. Acest indicator este stabilit direct de către condiţiile contractuale, condiţiile de emisiune sau de către alte forme de angajamente contractuale ale întreprinderii.

- reducerea costului capitalului împrumutat ca rezultat al corectărilor fiscale. Deoarece dobânzile aferente creditului bancar se includ în cheltuieli, ele micşorează mărimea bazei impozabile a întreprinderii şi respectiv reduc costul capitalului împrumutat pe mărimea impozitului dat.

- costul capitalului împrumutat are o legătură strânsă cu nivelul solvabilităţii întreprinderii, estimat de creditor. Cu cît este mai înalt nivelul solvabilităţii întreprinderii, conform estimărilor creditorilor (adică, cu cît este mai înalt reitingul creditar al întreprinderilor pe piaţa financiară), cu atât este mai mic costul capitalului atras de către întreprindere (celor mai buni creditori li se stabileşte o rată a dobânzii inferioare).

În general, capitalul împrumutat este reprezentat de împrumuturi bancare şi de obligaţiuni emise pe piaţa financiara. Costul datoriei poate fi calculat atât înainte de plată impozitului pe profit (pentru întreprinderi ce beneficiază de scutiri), cât şi după plată impozitului.

În cazul împrumutului bancar ordinar, când întreprinderea contractează un împrumut în suma Vî şi se angajează sa ramburseze creditorului său anual sume Al, A2... .An, în perioadele 1,2, ...., n, costul kî acestui împrumut se calculează după o formulă generală:

n At

Vî = ∑ t

t=1 (1+kî)

Sub incidenţa impozitului, costul împrumutului se determina după impunerea profitului, respectiv mai puţin cu (1-H), unde H este cota impozitului pe profit.

În cazul unui împrumut bancar ordinar, adică atunci când întreprinderea plăteşte anual dobânzile egale şi valoarea împrumutului se rambursează integral la sfârşitul perioadei contractate, costul capitalului înainte de plată a impozitului pe profit este întotdeauna egal cu rata dobânzii (D). Incidenţa impozitului pe profit în acest caz se calculează după o formulă simplă şi anume:

kî = d*(1 – H)

În cazul împrumutului obligatar, este o altă importantă sursă de finanţare din exteriorul întreprinderii, respectiv atragerea capitalului prin apel la economiile publice sau emisiunea de obligaţiuni. Ca forma specifică a creditului, împrumutul obligatar presupune materializarea creanţelor asupra întreprinderilor emitente sub forma unor titluri financiare numite obligaţiuni. În afara unor caracteristici distinctivi, cum sunt numele emitentului, suma totală a împrumutului, durata, un împrumut obligatar prezintă şi următoarele caracteristicii: valoarea nominală a obligaţiunii; preţul de emisiune; data de folosinţa – momentul de la care începe calculul dobânzilor; mărimea cuponului sau a dobânzii (fixă, variabilă, obligaţiuni indexate în funcţie de un bun, o monedă sau cifra de afaceri); preţul de rambursare; modalităţi de rambursare, etc.

Calculul costului împrumutului obligatar se bazează pe aceleaşi raţionamente făcute pentru un împrumut obişnuit, dar apar posibilităţi de a influenţa suma profitului prin diferenţa dintre valoarea nominală şi valoarea de emisiune a unei obligaţiuni. Astfel, dacă întreprinderea rambursează suma aferentă obligaţiunilor într-un an, ea îşi diminuează profitul impozabil, deci ea îşi scade artificial costul împrumutului.