Extras din curs
CURS NR. 1
CREDITUL BANCAR
1. Creditul – acceptiuni generale
1.1. Definire
Creditul1 reprezinta o valoare actuala care se transmite de la un creditor (investitor
sau imprumutator) unui debitor (imprumutat) care se angajeaza sa-l ramburseze, dupa un
timp, in conditiile specificate in contractul de credit, in cadrul caruia debitorul promite plata
dobanzii pentru a remunera pe debitor.
Desi relatiile de credit au existat si in economiile premonetare (schimburi de bunuri
actuale contra unor bunuri viitoare cu scopul de a sustine o afacere prezenta, de a asigura
consumul actual), in economia actuala creditul ia forma unei relatii banesti intre creditor si
debitor.
Creditul este un mijloc de corelare a posibilitatilor de finantare existente in societate
cu nevoile productiei si ale consumului. Aparitia relatiei dintre creditor si debitor este legata
de existenta concomitenta a unor agenti economici care dispun de resurse banesti temporar
disponibile si a altora care au nevoi suplimentare de astfel de resurse. Astfel, apare o piata a
creditului in cadrul careia se confrunta oferta si cererea de credit.
1.2. Caracteristici
Esenta raportului de credit se dezvaluie prin prezentarea trasaturilor caracteristice:
Subiectele raportului de credit: creditorul si debitorul. Prezinta o mare diversitate
in ceea ce priveste apartenenta la structurile social – ecnomice, motivele angajarii in raport
de credit si durata angajarii sale. O ierarhizare generala presupune urmatoarea structura:
agentii economici, populatia si statul.
• Agentii economici. In calitate de creditori, manevreaza importante
disponibilitati monetare, din fluxul carora au loc considerabile degajari cu
caracter temporar ce pot fi angrenate in procesul de creditare. Pe de alta
parte, prin repartizarea profitului, constituie fonduri si rezerve, remunereaza
actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei
nationale. Agentii economici au calitate de debitori prin creditele temporare
pentru desfasurarea activitatiii si pentru dezvoltare.
• Populatia. Cresterea veniturilor populatiei prin angajarea masiva in procesele
economice, prin cresterea productivitatii muncii, prin capacitatea de prevedere
si economisire, a facut din populatie un factor major in desfasurarea
raporturilor de credit.
Populatia are calitate de creditor atunci cand resursele disponibile sunt
plasate la banci (bancile sunt imprumutate) sau cumpara obligatiuni si titluri
lansate de diferite entitati economice guvernamentale (ex. : bonuri de tezaur).
In calitate de debitor, populatia imprumuta resurse pentru anumite nevoi :
investitii imobiliare, bunuri de consum, bunuri de folosinta indelungata, pentru
plata anumitor servicii (studii, sanatate).
• Statul. In calitate de debitor, alaturi de intreprinderi si populatie, se afirma
statul, prin contractarea creditului public2, pentru finantarea deficitelor
1 Etimologic, cuvantul „credit” isi are originea in limba latina „creditum”, care inseamna „a crede” sau „a avea
incredere”, fapt ce subliniaza un element de ordin psihologic: increderea, care presupune existenta unei anumite
culturi sociale.
2 Creditul public = ansamblul relatiilor de utilizare si mobilizare a resurselor cu caracter temporar si rambursabil in
scopul acoperirii cheltuielilor publice.
2
bugetare. Calitatea statului de creditor (pentru anumite actiuni, dezvoltari) este
foarte putin prezenta.
Promisiunea de rambursare. Este un element esential al raportului de credit,
presupune riscuri si necesita angajarea unei garantii.
Riscurile probabile ale raportului de credit sunt: riscul de nerambursare si riscul de
imobilizare.
• Riscul de nerambursare consta in probabilitatea intarzierii platii sau a
incapacitatii de plata datorata conjuncturii, dificultatilor sectoriale sau
deficientelor imprumutatului. Pentru prevenirea riscului trebuie sa se analizeze
debitorul prin prisma cerintelor respectarii raportului de credit sub urmatoarele
aspecte: umane (moralitate, competenta), economice (cadrul economic
national si international), financiare (situatia financiara, gradul de indatorare,
capacitatea de rambursare), juridice (forma juridica, legaturile juridice cu alte
firme).
Prevenirea riscului este strict legata de procedurile de garantare a
imprumutului.
• Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinatorul de depozite, care
nu este in masura sa satisfaca cererile titularilor de depozite, din cauza unei
gestiuni precare a creditelor acordate.
Creditele care se acorda prin banci angajeaza fonduri care nu apartin bancii. Pentru o
gestiune optima a fondurilor proprii, banca trebuie sa isi intareasca pozitia sa de creditor prin
garantii. Insa, oricare ar fi garantiile oferite, acestea nu trebuie privite decat ca precautie
suplimentara si nu un suport al unui risc mai mult decat probabil. Transformarea garantiilor in
bani presupune pentru creditor eforturi si cheltuieli suplimentare si implica imobilizari
indelungate a fondurilor.
Termenul de rambursare. Ca trasatura a raportului de credit, acesta poate varia de
la termene foarte scurte (24 de ore) pana la termene foarte lungi (50 de ani). Pentru creditele
pe termen scurt este caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen
mediu si lung implica rambursarea esalonata, fapt ce presupune ca la scadentele
intermediare (lunare, trimestriale) o data cu dobanda se ramburseaza si o parte din
principalul3 creditului
Preview document
Conținut arhivă zip
- Curs nr. 3.doc
- CURS NR. 1.pdf