Creditul Internațional

1. Piaţa internaţională a creditului: concept, structură, cadru instituţional.

Activităţile economice desfăşurate pe plan intern sau în context internaţional cer, în anumite situaţii şi în anumite proporţii, fonduri formate prin repartiţia internaţională de credit. Această repartiţie generează un fenomen economic de repartiţie internaţională avînd caracteristicile creditării. Relaţiile de credit, ca parte obiectivă a fenomenului economic respectiv, formează conţinutul economic al categoriei de piaţă internaţională de credit.

Piaţa creditului internaţional este constituită din totalitatea relaţiilor de credit formate între participanţii la schimburile economice internaţionale, a mijloacelor, tehnicilor şi instituţiilor financiar-bancare, prin intermediul cărora se derulează aceste relaţii.

In cadrul pieţei creditului internaţional creditele sunt contractele între debitorii şi creditorii externi, în scopul finanţării schimburilor internaţionale.

Intre piaţa creditului internaţional şi pieţele de credit naţionale există o strânsă interdependenţă, generata atât de gradul de participare a unei economii la diviziunea internaţională a muncii, cât şi de existenţa sau inexistenţa convertibilităţii monedelor.

Piaţa creditului internaţional nu are o organizare stabilită de anumite organisme internaţionale. In perioada actuală ea cunoaşte o structură flexibilă sub aspectul operatorilor care acţionează în calitate de debitori şi creditori externi precum şi în ce priveşte diversitatea obiectelor de creditare a naturii creditelor, a tehnicilor de realizare a operaţiilor, a costului şi mecanismelor de garantare a creditelor.

Creditele clasice internaţionale şi împrumuturile se bazează pe principiul locului unic de împrumut şi valutei unice (de obicei - valuta creditorului). De exemplu: o firmă franceză primeşte credit în Londra în lire sterline. De la sfârşitul anilor 50 treptat s-a format piaţa euro, care continuu îşi extinde dimensiunile, demonstrând viabilitatea pieţei nereglementate de stat, însă evidenţiindu-şi fragilitatea.

Particularităţile pieţei internaţionale a creditului

1. Dimensiuni mari.

2. Lipsa graniţelor temporare spaţiale.

3. Particularitatea instituţională

4. Limitarea accesului debitorilor pe piaţa capitalului împrumutat.

5. Utilizarea valutelor ţărilor conducătoare şi a unor unităţi valutare internaţionale în calitatea valutei tranzacţionale.

6. Universalitatea şi globalizarea pieţei internaţionale a creditului.

7. Proceduri standardizate simple utilizate la încheierea tranzacţiilor cu utilizarea tehnologiilor computerizate noi

8. Costul creditului pe piaţa internaţională a creditului.

9. Profitabilitatea mai înaltă a operaţiunilor în eurovalută decât în valuta naţională

10. Diversificarea sectoarelor pieţei internaţionale a creditului, inclusiv a europieţei.

Structura pieţei internaţionale a creditului