Curs finanțe

1.1 CONCEPTUL DESPRE FINANTE

Notiunea "finante" provine de la latinescul "finare", care inseamna a termina, a incheia, in general, si - intr-un sens restrans - a aranja o afacere, a termina un diferend prin mijlocirea banului, o actiune judecatoreasca sau o hotarare a justitiei in legatura cu o plata a unei sume de bani.

Franta folosea in sec. al XVI-lea notiunea de "finance", care avea intelesul unei sume de bani, a unui venit al statului, iar "les finances" insemna gospodaria publica, patrimoniul statului.

In tara noastra, inca din sec. al XIX-lea, s-a folosit notiunea de fisc, care avea intelesul de organ financiar ce incasa impozitele si taxele, amenzile etc.

Cu timpul, prin finante, in sens larg, se intelegeau veniturile si cheltuielile bugetare, creditul, operatiunile bancare si de bursa, relatiile cambiale, obligatiuni si creante banesti, etc., adica resursele, relatiile si operatiile banesti.

Trebuie mentionat, insa, ca nici conceptiile specialistilor despre finante nu sunt la unison, acestia considerand finantele , dupa caz:

a) fonduri banesti la dispozitia statului (venituri ale statului, resurse banesti prelevate la dispozitia statului in vederea indeplinirii functiilor si sarcinilor sale, mijloace de acoperire a cheltuielilor administrative centrale de stat si locale etc.);

b) mijloace de interventie ale statului in economie (impozite, imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte parghii sau instrumente cu ajutorul carora statul influenteaza activitatea economica);

c) metode de gestionare a bunului public (forme si metode de administrare si

utilizare ale resurselor financiare ale statului);

d) act juridic (actul de dispozitie autoritara sau contractuala prin care se preia la dispozitia statului o parte din PIB, in scopul realizarii functiilor si sarcinilor statului);

e) relatii sociale(de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii).

In aceste interpretari, accentul cade pe acea latura a finantelor pe care autorii o considera mai semnificativa sau mai importanta pentru caracterizarea acestora.

In realitate, intre resursele banesti prelevate la dispozitia statului in vederea satisfacerii nevoilor sociale, modalitatile concrete prin care se procura si se distribuie aceste resurse, instrumentele prin care statul intervine in viata economica, metodele de gestionare a resurselor financiare publice si formele juridice pe care le imbraca toate acestea exista legaturi stranse.

O anumita latura a finantelor nu exclude pe celelalte, ci ajuta la intelegerea complexitatii fenomenelor financiare.

Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza in

procesul repartizarii PIB, cu ajutorul unor metode si instrumente specifice, intr-un cadru juridic adecvat, in scopul satisfacerii nevoilor sociale si al influentarii activitatii economice.

Aceste prelevari si redistribuiri de resurse banesti au loc intre persoane fizice si juridice, prin intermediul autoritatilor publice, si afecteaza direct sau indirect, intreaga economie nationala si pe toti membrii societatii.

Pentru statul modern, finantele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii cheltuielilor sale de administratie, ci inainte de toate un mijloc de interventie in economie.

De aceea ,preocuparea principala a specialistilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul carora statul poate sa intervina in viata economica, a modalitatilor de influentare a proceselor economice si a relatiilor sociale,obiectul

cercetarii deplasandu-se spre analiza mijloacelor de interventie ale statului prin intermediul cheltuielilor si veniturilor.

In abordarea moderna a finantelor publice, la unii economisti contemporani prevaleaza conceptul economic, in timp ce la altii, accentul cade pe conceptul sociologic.

Vorbind despre finante, este necesar sa facem distinctie intre finantele publice si cele private – partea publica regasindu-se cel mai bine in bugetul public iar fluxurile financiare private reflectandu-se in cea mai mare masura in firme.

Finantele publice sunt folosite in scopul satisfacerii nevoilor generale ale societatii, in timp ce finantele private sunt puse in slujba realizarii de profit de catre intreprinzatorii particulari.

Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public, iar gestiunea financiara a intreprinderilor private urmeaza regulile dreptului comercial.

Notiunile de finante publice si,respectiv,de finante private, sunt adecvate situatiei din tarile cu economie de piata, in care cea mai mare parte a mijloacelor de productie se afla in proprietate privata, ceea ce face posibila si necesara realizarea unei demarcatii nete intre sectorul public si cel privat.

1.2 TEORIA MODERNA A FINANTELOR

Finantele generale au o puternica influenta asupra cresterii economice,redistribuirii veniturilor, starii de prosperitate a membrilor societatii(in primul rand prin consumul public).

Finantele influenteaza in mod hotarator piata de capital, constituirea si distribuirea capitalurilor disponibile. Prin fiscalitate, imprumuturi, datorie publica, gestiune financiara a firmelor si ministerelor, finantele au un rol deosebit,chiar esential in viata social – economica a unei tari.

Transferurile, fluxurile financiare reprezinta puternice instrumente de management performant – finantele directionand dezvoltarea economica si sociala a unei tari.

Organismele financiare internationale au un rol imens in dezvoltarea economiei mondiale, in dezvoltarea regionala, in punerea in aplicare a perceptelor economiei de piata. Ele “disciplineaza” utilizarea resurselor financiare ale multor tari, perfectioneaza metodologii si legislatii, standarde de eficienta si dezvoltare - avand un rol esential in stabilirea unui echilibru economic general prin parghii financiare specifice.

Reforma economica este inflentata esential prin parghii, cum ar fi:fiscalitatea, creditele, dobanda, piata primara si secundara de capital.

In acceptiunea moderna, finantele sunt legate direct de maximizarea valorii,adica maximizarea averii proprietarilor.