Curs finanțe

CAPITOLUL I

Finanţele: concept, evoluţie,

conţinut, funcţii

1.1 Finanţele publice – concept şi evoluţie

Finanţele reprezintă ştiinţa constituirii şi administrării mijloacelor băneşti la dispoziţia unui agent economic (stat, întreprindere, gospodărie individuală etc.) pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, a funcţiilor şi sarcinilor sale.

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti, reprezentând transferuri monetare între agenţi economici în urma relaţiilor comerciale, pe de o parte, dar şi între stat şi agenţi economici, ca urmare a repartiţiei produsului global sub forma transferurilor monetare, pe de altă parte.

Relaţiile financiare sunt parte a relaţiilor economice. Ele reprezintă suportul bănesc al unor raporturi între proprietăţi, modificând patrimoniul agenţilor economici sau structura acestuia, pe baza raporturilor comerciale care se stabilesc între aceştia prin mijlocirea comerţului cu mărfuri.

Relaţiile financiare se desfăşoară într-un cadru organizat şi cu caracter continuu, fiind reglementate de legislaţia fiecărui stat cu modificările survenite de la o perioadă la alta. Relaţiile financiare pot fi publice sau private, după cum statul apare în cadrul lor ca autoritate publică, sau nu.

Între finanţele publice şi private există deosebiri şi asemănări, astfel:

- finanţele publice sunt indisolubil legate de existenţa statului, iar finanţele private sunt generate de existenţa întreprinderii, ca entitate economică, parte a economiei reale (adică producătoare de bunuri materiale sau servicii);

- finanţele publice se manifestă la nivel macroeconomic pe când cele private se manifestă la nivel microeconomic;

- scopul principal urmărit de finanţele publice constă în satisfacerea nevoilor publice prin intermediul utilităţilor publice (bunuri şi servicii asigurate de stat), în timp ce finanţele private urmăresc gestionarea fondurilor întreprinderii în scopul dezvoltării activităţii şi creşterea portofoliului de clienţi pe piaţă, iar în subsidiar obţinerea de profit;

- finanţele publice se supun dreptului public (drept administrativ, drept financiar, drept penal etc.) având la dispoziţie forţa de coerciţie a statului, în timp ce finanţele private sunt generate de dreptul comercial;

- atât finanţele publice cât şi finanţele private îşi găsesc reflectarea într-un buget de venituri şi cheltuieli; la nivel macroeconomic, bugetul de stat se stabileşte prin fundamentarea mai întâi a cheltuielilor publice care trebuiesc efectuate în scopul îndeplinirii atribuţiunilor şi sarcinilor statului, iar apoi se stabilesc veniturile necesare finanţării domeniilor de activitate ale statului. La nivel microeconomic, bugetul întreprinderilor se formează prin stabilirea mai întâi a veniturilor pe care întreprinderea le poate obţine, după care se stabileşte nivelul cheltuielilor pe care aceasta şi le poate permite;

- atât finanţele publice cât şi finanţele întreprinderii se confruntă cu probleme de echilibru financiar, necesitând eforturi deosebite şi pricepere în gestionarea resurselor respective.

Având în vedere distincţia dintre finanţele publice şi cele private, se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice. Ţinând cont de faptul că resursele financiare ale societăţii au o sferă mult mai largă de cuprindere, acest raport este unul ca de la întreg la parte.

Resursele financiare publice includ resursele administraţiei de stat centrale şi locale, resursele necesare protecţiei şi asigurărilor sociale de stat, precum şi resursele instituţiilor şi autorităţilor publice cu caracter autonom.

În toate ţările lumii, de la un an la altul, se manifestă o cerere sporită de resurse financiare publice, generată de creşterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluţiei produsului intern brut din care sunt prelevate la bugetul statului fondurile publice. Posibilitatea acoperirii cererii de resurse, la un moment dat, este influenţată de un ansamblu de factori, printre care menţionăm:

1. factori economici, sunt cei care determină creşterea produsului intern brut şi pe această bază sporirea veniturilor prelevate la buget;

2. factori monetari (masa monetară, volumul creditului, rata dobânzii) care influenţează creşterea producţiei cât şi a consumului prin preţurile practicate pe piaţă;

3. factori sociali, a căror influenţă este tot mai accentuată pe măsura sporirii rolului social al statului;

4. factori demografici care determină sporirea sau reducerea numărului contribuabililor;

5. factori politici şi militari cu efecte multiple asupra creşterii producţiei şi a veniturilor, dar mai ales asupra creşterii fiscalităţii ca urmare asupra creşterii presiunii nevoilor de fonduri de la bugetul public al statului;

6. factori de natură financiară care sunt legaţi de apariţia deficitului bugetar şi reclamă resurse financiare sporite pentru acoperirea lui.

În concluzie, putem afirma că apariţia finanţelor publice şi dezvoltarea lor ulterioară se încadrează în procesul obiectiv al evoluţiei societăţii omeneşti, demonstrând caracterul istoric al acestora şi având la bază existenţa a două condiţii indispensabile:

1. apariţia statului şi amplificarea funcţiilor acestuia, pentru îndeplinirea cărora sunt necesare, în mod firesc, importante resurse;

2. dezvoltarea factorilor de producţie şi a relaţiilor băneşti, astfel încât să fie posibilă formarea şi utilizarea resurselor statului în formă bănească.

În toate orânduirile social-economice, finanţele publice s-au manifestat ca relaţii sociale, de natură economică, exprimate în bani, apărute în procesul repartiţiei P.I.B., în strânsă legătură cu îndeplinirea funcţiilor statului, între diverse categorii sociale, dar corespunzător condiţiilor economice, politice şi sociale specifice perioadei respective. Aceste relaţii apărute în procesul de asigurare şi repartizare a fondurilor necesare statului exprimate în formă bănească, sunt relaţii financiare sau, pe scurt, finanţe.

Se remarcă faptul că, finanţele publice poartă amprenta condiţiilor economice, politice şi sociale în care se înfăptuieşte procesul constituirii şi repartizării fondurilor financiare necesare exercitării funcţiilor statului.

Problemele referitoare la geneza, conţinutul economic, funcţiile, rolul şi evoluţia relaţiilor financiare în cursul dezvoltării societăţii omeneşti formează obiectul de studiu al ştiinţei finanţelor, care s-a conturat ca disciplină ştiinţifică independentă începând cu deceniul patru al secolului al XIX-lea.

Cuvântul “finanţe” îşi are originea în limba latină. În secolele XIII-XIV se foloseau expresiile: “finatia”, “finantias”, “financia pecuniaria” cu sensul de “plată în bani”.