Cursuri monedă

1. Functiile monedei si economia contemporana.

Principalele functii indeplinite de catre moneda sunt :

1. Functia de etalon al valorii

2. Functia de instrument unic de tranzactionare

3. Functia de instrument de rezerva a valorii

1. Functia de etalon al valorii

In aceasta functie, moneda masoara valoarea bunurilor si serviciilor tranzactionate. Aceasta valoare se exprima prin pret care cuantifica raportul dintre cantitatea de moneda si cantitatea de bunuri.

Intr-o economie de troc sau barter care presupune schimbul direct, fara existenta unui etalon care sa masoare valoarea bunurilor, existau atatea preturi cate bunuri urmau a fi schimbate pe piata.

Astfel ca pentru 1000 de bunuri tranzactionate erau exprimate 499500 de preturi.

Prin introducerea monedei se inlocuie acest proces de exprimare a preturilor unui bun in preturile celorlalte produse propuse schimbului, toate preturile fiind exprimate in moneda.

In evolutia sa functia de etalon al monedei a fost indeplinita initial de bunurile obisnuite, apoi de metale pretioase, de valute pentru ca astazi sa functioneze un nou tip de etalon bazat pe puterea de cumparare a monedei.

2. Functia de instrument unic de tranzactionare

Aceasta functie a monedei poate fi analizata fie insistand asupra caracterului universal ca intrument al tranzactiilor, fie dezvoltand rolul finantator al monedei pentru ca ea reprezinta singurul mijloc de a cumpara bunuri si servicii.

Cu privire la caracterul universal, moneda serveste drept contrapartida intre oferta si cererea tuturor bunurilor si serviciilor. La inceput schimbul se derula prin intermediul trocului (bunuri contra bunuri), moneda participand la facilitatile acestor schimburi. Aparitia monedei in economia de schimb este determinata si de dificultatile impuse de troc si anume :

1. necesitatea intalnirii dintre doi parteneri purtatori ai cererii si ofertei de bunuri ;

2. necesitatea posibilitatii de comparare intre bunuri ;

3. necesitatea divizibilitatii si diversitatii bunurilor care urmeaza a fi schimbate si costul de tranzactie si timpul necesar efectiv schimbului.

In prezent, schimbul direct/trocul reapare in momente de mare incertitudine, dezechilibre ale sistemului monetar, perioade cu inflatie mare.

In legatura cu cel de-al doilea aspect, rolul finantator al monedei : -moneda serveste la derularea ulterioara a tranzactiilor pe baza incasarilor in moneda constituita.

3. Functia de instrument de rezerva a valorii

Aceasta functie se refera la faptul ca moneda poate fi tezaurizata (pastrata in rezervele bancare). De asemenea ea constituie un activ ce poate fi utilizat de catre detinator alaturi de alte active patrimoniale : active reale (terenuri), active financiare (actiuni, obligatiuni) sau actice cvasimonetare (depozite la termen).

Prin aceasta functie de rezerva a valorii, se are in vedere inclinatia spre economisire, atat a populatiei cat si a agentilor economici care prefera sa isi pastreze o parte din veniturile lor in moneda, aceasta reprezinta o putere de cumparare ce poate fi folosita ulterior.

In raport cu celelalte active de rezerva, moneda se diferentiaza prin lichiditate, aceasta constituind activul cel mai lichid, fiind disponibil in orice moment fara cost de transformare si fara risc.

Alte functii ale monedei – sunt enumerate de unii autori in literatura de specialitate precum :

- mijloc de realizare a tranzactiilor unilaterale – nu toate platile implica tranzactii in doua sensuri (ex : plata impozitelor, a donatiilor sau operelor de caritate).

- mijloc de influentare a activitatii economice – evolutia masei monetare intr-o economie poate influenta productia, preturile, utilizarea fortei de munca.

- simbol al bogatiei si puterii economice – banii reprezinta obiect de studiu nu numai pentru economie ci si pentru alte stiinte sociale.

- functii derivate din functii principale – functia de unitate de cont (ex : DST – Drepturi Speciale de Tragere).

Rolul monedei in economia contemporana. Acest rol difera foarte mult de la o economie la alta si de la o perioada de timp la alta, insa, in general, el consta, pe de o parte in deservirea anumitor procese economice, iar pe de alta parte in facilitarea desfasurarii lor, ceea ce are ca efect stimularea procesului de dezvoltare economica. Analiza legaturilor existente intre operatiunile banesti, pe de o parte si celelalte procese economice, pe de alta parte, releva ca utilizarea banilor reprezinta un fenomen complex, cu caracter dual. Din punct de vedere cantitativ, tranzactiile banesti constau in transferuri de valoare echivalente, care nu modifica nici marimea averii subiectilor participanti, nici marimea avutiei sociale. Din punct de vedere calitativ, tranzactiile banesti exercita efecte diferite asupra structurii averilor si asupra comportamentelor subiectilor economici participanti.

2. Evolutia monedei si clasificarea semnelor monetare.

Se disting patru mari perioade:

1. Economia naturala – se caracterizeaza prin faptul ca bunurile produse sunt destinate nevoilor de consum ale producatorilor si nu pentru schimb.

2. Economia de schimb in natura (trocul) – existenta in perioadele de inceput ale schimburilor cand din bunurile economice se detaseaza un bun care preia rolul monedei, servind la schimbul direct pe un alt bun, fara a se recurge la bani.

3. Economia in care se utilizeaza moneda-marfa (paleomoneda) – in cadrul acestei etape apar monedele confectionate din metale, aliaje, iar ulterior monedele batute din metale pretioase (aur, argint).