Determinarea și Finanțarea Nevoii de Fond de Rulment

CAPITOLUL 3

DETERMINAREA ŞI FINANŢAREA NEVOII DE FOND DE RULMENT

3.1. Determinarea nevoii de fond rulment

Dimensionarea prin metoda analitică sau sintetică a stocurilor de valori de exploatare necesare desfăşurării continue a activităţii curente a întreprinderii, în condiţii de utilizare judicioasă a capitalurilor băneşti constituite din surse interne sau din afară, este o etapă hotărâtoare în aprecierea necesarului de capitaluri pentru ciclul de exploatare (NFRE).

Însă, nevoia de fond de rulment din exploatare - NFRE - are în vedere în cadrul activelor de exploatare nu numai plasamentele de capitaluri în stocuri ci şi în alte elemente de active circulante. Astfel, o parte a capitalurilor este imobilizată în creanţe faţă de terţi evidenţiate fie în contul "Clienţi", pe bază de facturi de expediere a produselor sau de executare a lucrărilor, prestare a serviciilor, fie în efecte comerciale de primit, respectiv efecte comerciale acceptate de întreprindere, titluri care reflectă politica de credit comercial acordat de întreprindere. Dacă, creanţele faţă de debitorii întreprinderii sunt, în general, imobilizări ineficiente de capital, fiind expresia pagubelor şi daunelor aduse întreprinderii, o parte a lor pot avea un oarecare caracter de permanenţă. De asemenea, întreprinderea înregistrează imobilizări de capitaluri în cursul perioadei (lunii) şi din decontări neîncheiate cu bugetul statului. Este vorba, în principal, de taxa pe valoarea adăugată deductibilă înregistrată în facturile de aprovizionare a materiilor prime şi materialelor consumabile de la furnizori.

Totodată, NFRE ia în calcul şi pasivele de exploatare, reflectate în datorii minime şi permanente (stabile) ale întreprinderii faţă de terţi (alţi agenţi economici, salariaţii proprii, bugetul statului şi bugetul asigurărilor sociale) amânate la plată faţă de momentul datorării, datorită sistemului de decontare a plăţilor practicat în economie sau a termenelor fixe de plată legiferate prin acte normative adoptate de puterea legislativă sau executivă a ţării.

În mod concret, pasivele stabile provin din:

♦ obligaţii cu termene fixe de plată stabilite prin convenţii, contracte sau acte normative: modul de plată a salariilor, asigurărilor şi protecţiei sociale aferente, a impozitului pe profit şi taxei pe valoarea adăugată colectată în facturile de expediere a produselor sau a facturilor de lucrări şi servicii prestate clienţilor, a decontărilor prin plăţi planificate pentru consumurile de energie electrică, energie termică, apă, gaze naturale când aceste consumuri sunt însemnate;

♦ obligaţii cu termene aleatoare de plată, şi anume: datorii faţă de furnizori pentru aprovizionări, din modul de preliminare a fondurilor pentru plata concediilor de odihnă la întreprinderile cu producţie sezonieră, în special, din modul de preliminare în costuri a fondurilor pentru efectuarea reparaţiilor capitale sau din modul de primire şi cheltuire a garanţiilor pentru efectuarea reparaţiilor la bunurile de folosinţă îndelungată în perioada de garanţie în contul furnizorului. Dacă întreprinderea utilizează titlurile de credit pentru plata obligaţiilor faţă de furnizori, pasivele stabile din aprovizionări reflectă creditul comercial primit de întreprindere.

În funcţie de caracterul termenelor de plată a obligaţiilor, fixe sau întâmplătore, determinarea pasivelor stabile se face prin două metode:

- pasive stabile determinate prin metoda soldurilor zilnice;

- pasive stabile determinate direct pe elemente de datorii.

Deci, nevoia de fond de rulment de exploatare, NFRE se determină, astfel:

NFRE = Ae - Pe

în care:

Ae = active de exploatare, respectiv plasamentele de capitaluri în stocuri de materii prime, producţie neterminată, produse finite precum şi în creanţe faţă de terţi (creditul comercial acordat clienţilor, TVA deductibilă);

Pe = pasive de exploatare (pasive stabile).

Determinarea NFRE se poate face în două moduri:

- în formă valorică;

- în zile din cifra de afaceri.

Determinarea NFRE în formă valorică se poate realiza într-un model simplificat în care plasamentele se efectuează în stocuri şi creanţe iar obligaţiile se concretizează în datorii faţă de furnizori, salariaţi, bugetul asigurărilor sociale, bugetul statului pentru TVA, conform modelului din tabelul 3.1.

Calculul valoric al NFRE Tabelul nr. 3.1.

Elementul de calcul Ae Pe

1. Stocuri:

- materii prime: ;

- produse : ;

2. Creanţe: ;

* durata în zile a creditului comercial acordat convenită pentru anul curent

3. TVA deductibilă: (termen de regularizare lunar la data de 25 luna următoare)

4. TVA colectată: (termen de regularizare lunar la data de 25 luna următoare)

5. Furnizori : ;

* durata în zile a creditului comercial primit convenitã pentru anul curent

6. Salarii : (dacă salariile se plătesc chenzinal)

7. Asigurări si protecţie socială :

TOTAL X X

NFRE=Ae-Pe

Notă:

, = consumul de materii prime în anul curent şi respectiv în anul de bază;

= durata medie de stocare a materiilor prime în anul de bază;

= stocul mediu de materii prime în anul de bază;

, = producţia exerciţiului în cost complet în anul curent şi respectiv în anul de bază;

= durata medie de stocare a produselor finite în anul de bază;

= stocul mediu de produse finite în anul de bază;

= producţia vândută în preţ de vânzare fără şi respectiv cu TVA în anul curent şi anul de bază;

= durata de rotaţie a clienţilor; nr. mediu de zile de acordare credit comercial clienţilor;

= soldul mediu al clienţilor în anul de bază;

= durata de rotaţie a furnizorilor; nr. mediu de zile de primire a creditului comercial de la furnizori.