Drept Financiar

Noţiunea de finanţe publice şi relaţii financiare

1. Concepte privind finanţele publice şi relaţiile financiare

Istoric, conceptul de finanţe publice conţine sensuri izvorâte din necesitatea privind procurarea necesarului de bunuri de către stat şi celelalte colectivităţi publice.

Literatura de specialitate porneşte de la ideea că statul şi celelalte organizaţii publice desfăşoară o activitate de procesare şi întrebuinţare a fondurilor băneşti pentru acoperirea cheltuielilor colective. În procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru îndeplinirea sarcinilor sale se nasc anumite relaţii, respectiv raporturi sociale. Aceste relaţii sînt de natură economică şi exprimă repartizarea unei părţi din P.I.B. prin intermediul statului între diferite categorii sociale. Gradul de dezvoltare a relaţiilor financiare este strâns legat de nivelul şi evoluţia statului.

Finanţele publice sunt formate din „totalitatea relaţiilor sociale de natură economică ce apar în procesul realizării şi repartizării în formă bănească a resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale publice.

În opinia specialiştilor finanţele publice au ca obiect regulile fundamentale, organele şi procedurile care permit colectivităţilor publice îndeplinirea tuturor atribuţiilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare cu condiţia esenţială ca aceste reguli şi procedee să se aplice într-un regim de drept public. Această condiţie este subliniată cu scopul de a pune în evidenţă faptul că în statele moderne există şi finanţe private.

2. Conţinutul economic al finanţelor publice

Relaţiile băneşti care se stabilesc între stat de pe o parte şi contribuabili pe de altă parte în care se constituie şi se utilizează fondurile băneşti necesare satisfacerii intereselor generale ale societăţii reprezintă conţinutul economic al finanţelor publice. Astfel pentru satisfacerea nevilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Fondurile băneşti se constituie prin transfer de valori fără contraprestaţie directă în sensul că nimeni nu poate solicita statului rambursarea acesteia sau o prestaţie de valoare egală.

De la fondurile bugetare se efectuează plăţi cu titlu nerambursabil către instituţiile publice care prestează servicii pentru populaţie şi transferuri către populaţie sub formă de pensii , burse, alocaţii de stat. Întregul proces de constituire şi repartizarea banului public este subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societăţii şi se realizează cu instrumente diferite în funcţie de provenienţa sau destinaţia resurselor.-

3. Structura relaţiilor financiare

Analiza istorică a evoluţiei conceptului de relaţii financiare relevă faptul că acestea s-au format în legătură cu apariţia existenţei şi funcţionării statului ca instituţie politică de organizare şi conducere a societăţii care îndeplineşte şi rolul de a mobiliza resurse băneşti la dispoziţia sa în vederea asigurării intereselor publice.

Prin aplicarea descentralizării administrative statul a recunoscut dreptul autorităţilor locale de a se ocupa de satisfacerea unor nevoi publice şi de a asigura prestarea de servicii publice în interesul comunităţii respective. Aceasta a dus la apariţia unor noi subiecte în raporturile de mobilizare a resurselor publice şi la apariţia unei noi sfere a relaţiilor financiare denumită finanţele publice locale. Finanţele publice locale cunosc permanent o evoluţie mai mult sau mai puţin autonomă faţă de cea a finanţelor statului şi au o structură de venituri şi cheltuieli coordonată prin bugetele locale.

Componentele structurale ale relaţiilor financiare sunt; bugetul public ( de stat, asigurări sociale de stat şi locale ), veniturile publice, cheltuielile publice, împrumutul de stat, finanţele locale, controlul financiar.

Se consideră că nu fac parte din structura relaţiilor financiare circulaţia bănească monetară, circulaţia bănească valutară, relaţiile băneşti stabilite de agenţii economici cu capital de stat în derularea obiectului lor de activitate.

O componentă structurală specifică relaţiilor financiare din tara noastră o reprezintă finanţele instituţiilor publice şi ale fondurilor speciale.

4. Funcţiile finanţelor publice

Pentru statul modern, finanţele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii cheltuielilor sale de administraţie, ci în primul rând un mijloc de intervenţie în viaţa social economică de exercitare a unei influenţe pozitive pentru organizarea întregii societăţi.

Finanţele publice există pentru realizarea unor obiective precis determinate şi pentru îndeplinirea anumitor sarcini care nu ar putea fi realizate pe altă cale sau cu alte mijloace, ele îşi îndeplinesc misiunea lor socială pentru funcţiile pe care le exercită.

Funcţiile finanţelor publice sunt:

- Funcţia de repartiţie – care corespunde activităţii de mobilizare, repartizare şi utilizare a resurselor băneşti. Această funcţie cunoaşte 2 faze distincte însă organic legate între ele:

- faza de constituie a fondurilor băneşti ale statului;

- faza distribuirii fondurilor băneşti ale statului

Sistemul de venituri pentru constituirea finanţelor publice (taxe şi impozite) reprezintă un mijloc de intervenţie foarte eficient aflat la îndemâna statului. Resursele care alimentează finanţele publice îşi au izvorul în P.I.B. şi într-o mai mică măsură în transferuri primite din străinătate.

Distribuirea fondurilor băneşti ale statului pe beneficiari persoane fizice şi juridice, este determinată de inventarierea nevoilor sociale existente în perioada de referinţă Cuantificarea acestora în expresie bănească şi ierarhizarea lor în funcţie de importanţa pe care o reprezintă unele în raport cu celelalte. Printr-o politică fiscală coerentă a cheltuielilor şi veniturilor publice, bugetul de stat devine un mijloc deosebit de eficiente pentru prelua pe calea taxelor şi impozitelor a unei părţi din venitul naţional şi redistribuirea acestora prin intermediul cheltuielilor pentru obiective economice şi sociale de maximă importanţă pentru societate.

- Funcţia de control – necesitatea acestei funcţii rezultă din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi. Societatea este interesată în dirijarea resurselor cu luarea în considerare a priorităţilor stabilite de organele competente în utilizarea resurselor financiare ale statului în condiţii de maximă eficienţă economică, socială şi de altă natură.

În aceste condiţii cetăţenii statului favorizează luarea de măsuri care împiedică irosirea avutului public, previne efectuarea de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente, contribuie la repararea prejudiciului adusă avutului public, contribuie la instaurarea ordinii şi disciplinei în gestionarea banilor şi a altor valori publice.