Evaluare Externă și Audit Financiar

Modulul 1

EVALUAREA UNEI AFACERI

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele elemente care caracterizează evaluarea unei afaceri

Obiectivele modulului:

Evaluarea reprezintă actul sau procesul de exprimare a unei opinii asupra valorii prin intermediul unor demersuri specifice, realizate de către un profesionist sau de către o societate specializata. Prin evaluare nu se creează valoare, ci se interpretează piaţa pentru a se ajunge la estimarea unei valori.

Prin valoare se întelege calitatea convenţională a unui obiect căruia îi este atribuită în urma unor calcule şi expertize.

În continuare dorim să diferenţiem termenul de valoare prezentat mai sus, pe care o vom numi valoare economică, de termenul de valoare contabilă. Aceasta pentru că între cele doua termene există numeroase deosebiri dar şi interdependenţe, prin cunoaşterea cărora ambele categorii ale valorii pot fi definite.

Diferenţele dintre cele doua tipuri de valori se relevă prin modalităţile de obţinere corelate cu obiectivele urmărite. Astfel, valoarea economică se determina printr-un proces specific, evaluarea economică, care reprezinta un complex de tehnici, procedee şi metode bazate pe multidisciplinaritate, prin care un activ sau o întreprindere în ansamblul sau (o afacere), sunt aduse din punct de vedere valoric la nivelul pieţei şi prin aceasta li se asigură comparabilitate cu valoarea de piaţă. Dorim să precizăm că termenului de activ îi conferim acelaşi conţinut că şi celui utilizat în cadrul evaluării contabile.

Contabilitatea, în acceptiunea sa practică, reprezintă un ansamblu de convenţii, reguli şi tehnici specifice, utilizate pentru a recunoaşte în cursul unui exerciţiu financiar şi a prezenta în situaţiile financiare anuale activele şi pasivele din care este constituită o întreprindere (afacere), la valorile lor de origine, care devin valori contabile.

În termeni contabili, activele desemneaza utilizări de resurse care îmbracă forma imobilizărilor, stocurilor, creanţelor şi disponibilităţilor băneşti. Contrapartida activelor, pasivele, reprezintă resurse de finanţare care provin de la acţionari (capitaluri proprii) sau diverşi creditori (banci, furnizori, salariaţi, stat, alţi creditori). Activele şi pasivele formează patrimoniul întreprinderii.

De precizat că termenul situaţii financiare este denumirea prevazuta în standardele internaţionale de contabilitate (preluată şi de reglementările contabile româneşti) pentru bilanţul contabil, că ansamblu de documente de sinteză întocmite la sfârşitul exerciţiului financiar.

Componentele situaţiilor financiare se diferenţiază, potrivit Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, modificată şi completată prin OG nr. 61/ 2001, după mărimea întreprinderilor şi anume:

- pentru întreprinderi mari, definite în OMF nr. 94/2001: bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative

- pentru întreprinderi mici şi mijlocii: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa la bilanţ

- pentru microîntreprinderi, definite în OG nr. 24/2001: bilanţul şi contul de profit şi pierdere

Interdependenţa dintre contabilitate şi evaluarea economică

Interdependenţa dintre contabilitate şi evaluarea economică rezidă în accea că principala sursă informaţională pentru evaluarea economică este contabilitatea. Contabilitatea şi, în primul rând, situaţiile sale financiare oferă imaginea întreprinderii pe care expertul în evaluare o prelucrează mai departe.

De asemenea, relatia este parţial reciprocă, prin faptul că, în unele situaţii, în contabilitate se recurge la procedee specifice evaluării pentru înregistrarea valorii elementelor patrimoniale.

Consideram că această legatură între contabilitate şi evaluarea economică se datorează în primul rând utilizării unităţii monetare (etalonului bănesc) pentru exprimarea tranzacţiilor şi elementelor de patrimoniu. Pornind de aici, ambelor le corespunde evaluarea, ca procedeu comun tuturor ştiinţelor economice.

Pentru contabilitate, evaluarea este un procedeu al metodei sale, fără de care nu ar fi posibilă realizarea obiectului său. Ea se realizează printr-un sistem de preţuri, costuri, tarife, precum şi prin unele valori. Preţul, costul, tariful sau valoarea atribuite unui element patrimonial conduce la formarea valorii contabile. În standardele internaţionale de contabilitate aceasta este definită drept valoarea la care un activ sau un pasiv este recunoscut în bilanţ. În cazul activelor, valoarea contabilă se obţine dupa scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum şi a pierderilor cumulate din depreciere.