Finanțare și creditare în agricultură - suport de curs

1.1. Definirea gestiunii financiare a întreprinderii şi a elementelor sale

Gestiunea financiară a întreprinderii reprezintă un ansamblu corelat al activităţilor specifice orientate către alegerea, formarea şi utilizarea optimă a resurselor financiare în scopul asigurării mijloacelor necesare desfăşurării eficiente a activităţilor economice, în contextul influenţelor exercitate de mediu, dar şi de caracteristicile întreprinderii.

Înfăptuirea gestiunii financiare presupune existenţa deciziilor şi a operaţiunilor de realizare a acestora, într-un cadru organizatoric al activităţii financiare. Prin urmare, elementele gestiunii financiare sunt următoarele:

1) deciziile financiare:

2) operaţiunile financiare;

3) cadrul organizatoric al activităţii financiare.

1) Decizia financiară este rezultatul unui proces de analiză complex care cuprinde etapele de cunoaştere a realităţii financiare sub forma fenomenelor şi acţiunilor financiare, luând în considerare soluţia optimă ce va constitui conţinutul deciziei. Decizia financiară reprezintă procesul raţional de alegere a unei linii de acţiune, în baza analizei mai multor soluţii, pentru atingerea obiectivelor întreprinderii. Acestea se bazează pe analiza financiară care furnizează informaţii privind echilibrul financiar al întreprinderii prin prisma potenţialului de degajare a fluxurilor financiar-monetare.

La nivelul întreprinderii se disting trei mari categorii de decizii financiare pe termen lung aflate într-o strânsă interdependenţă:

- decizii de investiţii;

- decizii de finanţare;

- decizii privind repartizarea profitului (de dividend).

1.1. Decizia de investiţie priveşte convertirea capitalului din forma bănească în formele materiale ale activelor imobilizate. Selecţia activelor necesare mai ales activităţii de producţie constituie obiectul deciziilor de investiţii, distingându-se ca fiind prima categorie de decizii care definesc politica financiară a întreprinderii. Criteriile urmărite în cadrul acestor decizii sunt rentabilitatea, lichiditatea şi riscul plasamentelor de fonduri în activele imobilizate ale întreprinderii. Prin intermediul costului surelor de finanţare a activelor, deciziile de investiţii se fundamentează în strânsă interdependenţă cu deciziile de finanţare.

1.2. Decizia de finanţare vizează selectarea surselor de procurare a capitalurilor. Decizia de finanţare vizează opţiunile întreprinderii de a-şi acoperi nevoile de finanţare a ciclului de investiţii fie din fonduri proprii, fie din împrumuturi. Deciziile de finanţare au influenţă directă asupra structurii pasivelor, modificând gradul de exigibilitate al acestora şi costul capitalului.

În cadrul deciziei de finanţare se face alegerea pe de o parte, între sursele interne reprezentate de autofinanţare şi din dezinvestiţii de active fixe şi circulante şi, pe de altă parte, între sursele externe provenite din atragerea de capitaluri de pe piaţa financiară: de la acţionari sau asociaţi şi din credite bancare şi/sau obligatare. Principalul criteriu urmărit în cadrul deciziilor de finanţare îl reprezintă costul procurării capitalurilor, urmărindu-se cea mai redusă valoare a acestuia în condiţiile unui grad rezonabil şi controlabil al îndatorării. Adoptarea acestor decizii trebuie să vizeze, se asemenea, menţinerea echilibrului financiar al întreprinderii, în condiţiile asigurării unei protecţii împotriva riscurilor.

1.3. Decizia de repartizare a profitului net priveşte opţiunile unei societăţi comerciale de a distribui sau a nu distribui dividende acţionarilor pe parcursul exerciţiului financiar. Decizia la care ne referim prezintă particularităţi privind efectele sale asupra valorii întreprinderii caracterizată de creştere continuă, de reducere, sau de păstrare nemodificată a cuantumului dividendelor de la un an la altul.

Indiferent de natura acestora, deciziile de repartizare a profitului net are implicaţii directe asupra investiţiilor şi autofinanţării. În acest sens, decizia de distribuire a dividendelor către acţionari are drept consecinţă reducerea nivelului de autofinanţare în baza căreia poate fi susţinută creşterea întreprinderii – premisă a majorării valorii ei de piaţă. Pe de altă parte, distribuirea dividendelor are drept consecinţă creşterea valorii de piaţă a capitalurilor proprii prin majorarea cursului bursier al acţiunilor existente. Politica optimă a dividendelor este aceea care asigură echilibrul între dividendele curente de plată şi creşterea economică viitoare a întreprinderii, determinată de necesitatea efectuării de investiţii care să conducă la maximizarea cursului bursier al acţiunilor.

Cele trei categorii de decizii fac obiectul gestiunii financiare pe termen lung, a activelor şi pasivelor permanente. Gestiunea financiară pe termen lung vizează strategia financiară de creştere şi consolidare a valorii întreprinderii.

Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv asigurarea echilibrului financiar între nevoile de capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o parte, şi sursele de capitaluri circulante (proprii, atrase temporar, credite de trezorerie şi de scont), pe de altă parte. În cadrul gestiunii financiare pe termen scurt se urmăreşte optimizarea cantitativă şi valorică a stocurilor, a creanţelor-clienţi, a soldurilor de trezorerie. Printre deciziile prioritare ale gestiunii financiare pe termen scurt se disting, cu precădere, relaxarea scadenţelor datoriilor de exploatare şi reducerea costului creditelor pe termen scurt prin analizarea mai multor tipuri de credite: bancare, de scont, etc. Criteriile decizionale sunt, de asemenea, creşterea rentabilităţii şi lichidităţii, în condiţii de diminuare a riscurilor.

2) Operaţiunile financiare cuprind totalitatea activităţilor concrete de punere în practică a opţiunilor formulate în cadrul deciziilor financiare. Ele privesc acţiunile concrete de procurare şi utilizare a capitalurilor firmei şi, de repartizare a rezultatelor obţinute.

Operaţiunile financiare se referă la activităţile de prospectare şi emisiune de acţiuni şi obligaţiuni; negocierea şi încheierea contactelor de credite bancare; efectuare de încasări şi plăţi la datele scadente ale întregii activităţi economice; relaţiile cu clienţii şi furnizorii, cu personalul angajat şi cu bugetele administraţiilor de stat; cuantificarea costului capitalului; fundamentarea preţurilor; calcularea şi repartizarea profitului; gestiunea activelor patrimoniale; efectuarea de analize curente şi de control financiar, ş.a.