Finanțarea Afacerilor

Unitatea de învățare 1-3: MEDIUL FINANCIAR AL COMPANIEI

În contextul actual, capitalul reprezintă principalul factor de producție, dezvoltarea afacerilor devenind practic imposibilă fără a lua în considerare piața financiară și resursele pe care aceasta le pune la dispoziția agenților economici. Orice afacere, indiferent de gradul său de dezvoltare, implică un contact direct cu piața financiară, mai exact cu instituțiile care intermediază mobilizarea resurselor de capital și cu serviciile oferite de acestea. Înțelegerea modului de funcționare a sistemului financiar, a mecanismelor financiare specifice prin care capitalurile economisite sunt alocate pentru susținerea investițiilor precum și a costurilor și riscurilor implicate devine esențială pentru dezvoltarea pe baze solide a unei afaceri. Sistemul financiar este la rândul său supus schimbărilor permanente, adaptându-se la noile cerințe ale agenților economici, oferind resursele financiare de care aceștia au nevoie în condiții de eficiență maximă în termeni de risc și cost.

1. De ce au nevoie companiile de finanțare?

Bunăstarea materială a societății este determinată în ultimă instanță de capacitatea productivă a economiei - totalitatea bunurilor și serviciilor furnizate membrilor săi. Această capacitate productivă depinde de activele reale de care dispune societatea: pământ, clădiri, utilaje, muncă, tehnologii. Toate aceste active fizice și „umane” sunt utilizate pentru a produce bunurile și serviciile consumate de membrii societății. În contrast cu aceste active reale se găsesc activele financiare cum ar fi de exemplu acțiunile sau obligațiunile. Aceste active nu sunt altceva decât simple documente (contracte) și, spre deosebire de activele reale, contribuie indirect la capacitatea productivă a unei economii asigurând o separație între deținătorul capitalului (afacerii) și managementul acesteia, facilitând totodată transferul de fonduri spre afaceri cu oportunități atractive de investiție.

Câștigul oferit de activele financiare depinde de câștigul generat de activele reale. Când exploatarea activelor reale generează profit, acesta este transferat către deținătorul capitalului sau afacerii (investitor) prin intermediul activelor financiare emise de compania respectivă. De exemplu, venitul deținătorilor de obligațiuni îmbracă forma cuponului (dobânzi fixe) și a diferenței dintre valoarea nominală, valoarea de emisiune și valoarea de răscumpărare a acestora, la acțiuni venitul îmbracă forma dividendului etc. În aceste condiții, se poate observa că câștigurile oferite de activele financiare depind și derivă din valoarea activelor reale din patrimoniul companiei.

Activele reale produc bunuri și servicii în timp ce activele financiare definesc alocarea veniturilor și capitalurilor între investitorii într-o anumită afacere. Indivizii aleg între a consuma resursele financiare de care dispun sau a investi aceste resurse într-o afacere. Când decid să investească ei fac acest lucru cumpărând active financiare de pe piață. Cu banii obținuți de la investitori, companiile cumpără active reale, sporindu-și capacitatea de producție, veniturile realizate în acest fel întorcându-se în final la investitorii inițiali sub formă de dividende sau dobânzi. În acest fel, activele financiare permit indivizilor să dețină parți din active reale importante: este dificil pentru un individ să dețină o uzină de automobile, însă prin intermediul acțiunilor indivizii pot deține părți din aceasta. Activele financiare contribuie semnificativ la dezvoltarea afacerilor și a economiei în ansamblul său, permițând mobilizarea capitalurilor de la Sistemul financiar este o componentă de bază a mediului de afaceri fiind alcătuit din ansamblu de piețe, instrumente (active financiare) și instituții care permit mobilizarea și alocarea resurselor financiare. Sistemul financiar este în prezent motorul principal al dezvoltării economice, capitalurile importante ce pot fi mobilizate prin intermediul acestora permițând creșterea eficienței în utilizarea resurselor, sporirea capacităților de producție sau creșterea productivității.

mai mulți investitori și alocarea eficientă a acestora. Activele reale și cele financiare sunt evidențiate diferit în bilanțul companiilor: activele reale apar exclusiv în partea de activ a balanței în timp ce activele financiare pot apărea atât în partea de activ (creanțe) cât și în cea de pasiv (datorii). Activele financiare au o existență temporară fiind lichidate în momentul încasării creanței sau a plății datoriei în timp ce activele reale sunt supuse uzurii fizice sau morale care acționează pe o perioadă mult mai îndelungată de timp.

Activele financiare pot fi clasificate în:

- Activele bancare: - rezultate din operațiunile specifice băncilor și instituțiilor similare (generează dobânzi, majoritatea nu sunt negociabile și au un grad relativ redus de risc);

- Activele financiare non-bancare: - sunt rezultatul operațiunilor de plasament realizat fără implicarea băncilor (majoritatea nu sunt purtătoare de dobânzi, câștigul este asimilat diferenței dintre prețul de emisiune și prețul de răscumpărare, sunt instrumente negociabile și tranzacționate pe piețele monetare);

- Activele de capital: sunt rezultatul plasamentelor pe termen lung, și dau dreptul obținerii unor venituri viitoare proporțional cu gradul implicării deținătorului în riscul afacerii (majoritatea sunt negociabile și sunt tranzacționate pe piața de capital);

- Activele monetare: rezultate din plasamente pe termen scurt pe piețele monetare (au risc foarte scăzut și lichiditate foarte ridicată).

În practică, delimitarea activelor financiare nu este atât de strictă, frecvent fiind emise active care îmbracă caracteristicilor mai multor tipuri de active. Valoarea intrinsecă a activelor este legată de valoarea activelor reale pe care le reprezintă, valoarea de piață luând în considerare lichiditatea activului și gradul său de atractivitate pentru investitori. Pentru a achiziționa noi resurse orice companie se poate limita la implicarea resurselor proprii (autofinanțare) sau poate atrage resursele unor investitori sau creditori. Indiferent de sursa utilizată, finanțarea contribuie la derularea sau dezvoltarea afacerii, prin aportul de resurse ce poate fi procurat cu aportul de capital. Fiecare sursă de finanțare are avantajele și limitele sale, costul fiind factorul decisiv în alegerea acesteia.

1.1. Ce trebuie să știm despre modul de funcționare al sistemului financiar?

Principalii actori în cadrul sistemului financiar sunt statul, populația și agenții economici. Dacă statul și agenții economici sunt consumatori net de resurse de capital, populația, prin economisirile pe care le realizează, este un ofertant net. Înclinația spre consum sau economisire / investiție a populației influențează direct costul și eficiența alocării resurselor în cadrul sistemului financiar. Preferința populației pentru anumite instrumente determină la rândul său structura sistemului financiar. În timp ce populația este interesată în principal de cum să-și investească veniturile sale, agenții economici sunt concentrați pe a atrage cât mai mult dintre aceste resurse pentru a-și finanța derularea sau dezvoltarea afacerii lor (cea mai mare parte a capitalurilor atrase sunt investite în active tangibile: imobile, utilaje, echipamente, stocuri).