Cuprins
- CONCEPTE PRIVIND FINANTELE SI CADRUL SPECIFIC MANIFESTARII ACESTORA 1
- 1.1. Notiunea de finante si premisele existentei finantelor 1
- 1.2. Continutul economic, trasaturile si sfera finantelor 6
- CAPITOLUL 2 13
- FUNCTIILE SI ROLUL FINANTELOR 13
- 2.1. Abordari conceptuale 13
- 2.2. Functia de repartitie 14
- 2.3. Functia de control 16
- 2.4. Functia de reglare (stabilizare) a economiei 19
- 2.5. Rolul finantelor în evolutia societatii 21
- CAPITOLUL 3 24
- MECANISMUL FINANCIAR 24
- 3.1. Conceptul de mecanism financiar si continutul sau 24
- 3.2. Functionalitatea mecanismului financiar 27
- 3.3. Sistemul financiar 29
- 3.3.1 Sistemul financiar ca ansamblu de relatii financiare 30
- 3.3.2. Sistemul fondurilor financiare 32
- 3.3.3. Sistemul financiar ca ansamblu al institutiilor financiar-bancare 33
- 3.3.4 Sisteme de finantare a economiei 39
- 3.4. Pârghiile financiare si rolul lor în functionarea mecanismului financiar 41
- 3.5. Norme juridice privind activitatea financiara 43
- 3.6. Instrumente de conducere si reglare a activitatii financiare 44
- CAPITOLUL 4 50
- FINANTELE PRIVATE ALE ÎNTREPRINDERII - COMPONENTA A SISTEMULUI FINANCIAR 50
- 4.1. Relatiile financiare private ale întreprinderii si mediul în care se manifesta 50
- 4.2. Fluxuri si cicluri financiare ale întreprinderii private 53
- 4.3. Cadrul general privind constituirea capitalurilor firmei 53
- 4.4. Rezultatele financiare ale întreprinderii 58
- CAPITOLUL 5 60
- BUGETUL DE STAT 60
- 5.1. Concepte privind bugetul de stat si continutul sau economic 60
- 5.2. Principii bugetare 61
- 5.2.1. Universalitatea bugetului 61
- 5.2.2. Unitatea bugetului 62
- 5.2.3. Neafectarea veniturilor bugetare 64
- 5.2.4. Anualitatea bugetului 64
- 5.2.5. Echilibrarea bugetului 65
- 5.2.6. Realitatea bugetului 66
- 5.2.7. Specializarea bugetara 66
- 5.2.8. Publicitatea bugetului 67
- 5. 3. Procesul bugetar 67
- 5.3.1. Elaborarea proiectului de buget 68
- 5.3.2. Aprobarea bugetului. 68
- 5.3.3. Executia bugetului 69
- 5.3.4. Încheierea si aprobarea contului de executie bugetara 73
- 5.3.5. Controlul bugetar 73
- 5.4. Sistemul bugetar public si componentele sale 74
- CAPITOLUL 6 76
- SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE 76
- 6.1. Conceptul de cheltuieli publice si continutul acestora 76
- 6.2. Clasificarea cheltuielilor publice 78
- 6.3. Caracterizarea globala a cheltuielilor publice ca fenomen financiar 81
Extras din curs
Aparitia si cristalizarea notiunii de “finante” se înscrie în amplul proces evolutiv al
societatii omenesti. Semnificatiile sale s-au conturat pe fundalul exprimarii valorice prin bani a
proceselor si relatiilor economice, sub impactul dezvoltarii schimbului de marfuri si organizarii
sociale a comunitatilor umane.
Sub aspect etimologic, studiile întreprinse au condus la constatarea ca la originea
cuvântului “finante” s-au aflat unele expresii utilizate, din vechime, în limba latina, precum
“finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu întelesul generic de “plata în bani”. Se admite,
de asemenea, ca aceste expresii proveneau, la rândul lor, din cuvântul latinesc “finis”, care, în mod
obisnuit, avea acceptiunea de “termen de plata”.
Totodata, este de remarcat ca, înca din secolul al XV-lea, în limba franceza îsi facusera
aparitia cuvintele “finance”, prin care era desemnata o suma de bani sau un venit apartinând
organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificatia, mai larga, de patrimoniu al statului.
Aproximativ în aceeasi perioada circulau si expresii ca “hommes des finances” si “financiers”,
folosite pentru a-i denumi pe arendasii de impozite sau persoanele însarcinate cu strângerea
veniturilor pentru rege.
Asemanator, în limba germana, tot din secolul XV, dateaza folosirea cuvintele “Finanz”, cu
întelesul de “plata în bani” si “Finanzer”, în acceptiunea generica de camatar (persoana care acorda
împrumuturi cu dobânzi ridicate).
Radacinile de ordin lingvistic ale cuvântului “finante” reliefeaza cu pregnanta îngemanarea
acestora cu “banii”, a caror prezenta a marcat profund viata economica si sociala, jucând un rol
major în dezvoltarea societatii omenesti si constituindu-se ca premisa esentiala a nasterii si
existentei finantelor.
În mod obiectiv, aparitia “banilor” a precedat-o pe cea de “finante”, desi, în planul
activitatii practice, semnificatiile atribuite acestor notiuni s-au întrepatruns, iar procesele
economice si relatiile bazate pe folosirea banilor sau exprimate baneste sunt considerate, cel mai
adesea, în mod global, “financiare”.
Existenta si folosirea banilor, respectiv dezvoltarea relatiilor marfa-bani reprezinta prima
premisa a manifestarii finantelor, ca fenomen economic si social.
La rândul sau, aparitia banilor pe scena istoriei a reprezentat un fenomen obiectiv,
determinat de dezvoltarea schimbului de marfuri, de la forma cea mai simpla, în care o marfa se
schimba pe alta, la folosirea unei singure marfi, acceptata la schimb ca echivalent general pentru
toate celelalte, denumita generic “bani”. Aceasta s-a produs în cadrul unui proces evolutiv complex
si îndelungat, în relatie directa cu diviziunile sociale ale muncii, dezvoltarea factorilor de
productie, ridicarea productivitatii, cresterea volumului si diversificarea structurii productiei, etc.
Este semnificativ faptul ca, pâna la prima diviziune sociala a muncii, economia avea un
profund caracter natural închis, productia limitându-se la asigurarea strictului necesar consumului
propriu, fara a permite obtinerea unui surplus, care sa poata fi destinat schimbului. Abia prin
separarea triburilor de pastori, care a marcat o prima mare diviziune si specializare a muncii, s-a
dat un impuls productivitatii si s-au creat premisele economiei de schimb, pe seama surplusului de
produse realizat fata de nevoile proprii de consum. Adâncirea diviziunii muncii si a specializarii în
productie, urmate de separarea negustorilor, au coincis cu dezvoltarea schimbului de marfuri,
inclusiv a modalitatilor de realizare a acestuia.
Conditiile obiective de desfasurare a schimbului, ca element esential în dezvoltarea
productiei si economiei, au impus oamenilor preferinta pentru procurarea si pastrarea anumitor
marfuri, tinând seama de valoarea lor de schimb si nu de întrebuintarea lor imediata.
2
Comparativ cu schimbul direct al unei marfi pe alta marfa, trecerea la folosirea anumitor
marfuri si, în final, a uneia singure, respectiv a marfii-ban ca intermediar a mai multor schimburi, a
eliminat o multitudine de dificultati în derularea lantului de tranzactii, permitând reducerea
numarului acestora si un cost cu mult inferior pentru efectuarea lor. Astfel, daca presupunem ca toti
participantii la un lant de “n” tranzactii accepta schimbarea marfurilor lor pe una speciala (bani),
oricare combinatie de transformare a unei marfi în alta marfa se reduce la numai 2(doua)
operatiuni, ce pot fi redate sintetic prin relatiile:
M1-B si B-Mn.
În noile conditii, gradul de incertitudine si costurile implicate se reduc foarte mult, iar în
contextul mutatiilor survenite pe planul folosirii lor “importanta banilor rezida mai ales în
continutul lor informational care reduce incertitudinea implicata în specializare (a muncii - n.n.) si
comert”1. Cu deosebire în lumea moderna, exprimarea prin bani a valorii diferitelor marfuri si
servicii, ce se produc si comercializeaza în conditii de timp si spatiu diferite, asigura, mai ales, în
cadrul procesului decizional “ o legatura esentiala între prezent si viitor într-o lume incerta”2.
Prezenta banilor este, deci, expresia manifestarii unor legitati economice, constituind un
rezultat spontan al dezvoltarii societatii si nu un act de vointa cu caracter administrativ. Banii nu
sunt o fictiune juridica sau o creatie a ordinii de drept, ci au o existenta obiectiva, desi formele
concrete sub care au aparut si functioneaza contin si elemente de ordin subiectiv.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Finante.pdf