Finanțe

SCOPUL CURSULUI:

Acest curs reprezintă un veritabil instrument de lucru operativ, tehnic şi metodologic, pus la dispoziţia studenţilor (atât a celor de la zi, cât şi celor de la distanţă), a agenţilor economici, a contribuabililor şi a organelor de control financiare, interesaţi în înţelegerea şi aprofundarea conceptelor de bază privind finanţele. Abordările privind finanţele agenţilor economici şi finanţele publice sunt în concordanţă cu cele mai bune practici internaţionale în domeniu, ceea ce conferă cursului un caracter de actualitate.

Problematica tratată corespunde cerinţelor cuprinse în tematica programei analitice a disciplinei „Finanţe”. Cursul nu se doreşte a fi exhaustiv şi nici nu poate fi, cu atât mai mult, cu cât domeniul finanţelor este supus schimbărilor mai rapid decât alte domenii economice, tocmai datorită relaţiei directe dintre necesar de resurse – obiective, programe, schimbări economice şi sociale etc.

OBIECTIVELE PRINCIPALE ALE CURSULUI:

Cursul de faţă acordă o atenţie deosebită valorificării constatărilor finanţelor agenţilor economici în ceea ce priveşte capitalul şi tipurile de majorare a acestuia, amortizarea, resurselor pentru investiţii şi bugetul agentului economic, precum şi finanţelor publice cu privire la cheltuieli, venituri, buget, etape şi faze ale procesului bugetar, trezorerie publică etc.

Considerăm că se impune ca statul, reprezentat prin puterea politică, în calitate de coordonator şi beneficiar al politicii fiscale, să realizeze o armonizare cu interesele contribuabililor, în sensul de a avea o minimală consimţire a acestora la plata impozitelor.

Disciplina tratează şi o serie de aspecte legate de practica financiară privind metodele, tehnicile, procedeele şi instrumentele utilizate în activitatea de impunere, urmărirea şi perceperea impozitelor şi taxelor.

Obiectivele principale ale cursului pot fi sistematizate astfel:

1. Prezentarea conţinutului teoretic referitor la finanţele întreprinderii.

2. Prezentarea deciziei financiare ca act fundamental al gestiunii financiare a întreprinderii şi principalele categorii de participanţi implicaţi în fundamentarea deciziilor financiare.

3. Prezentarea costului şi structurii capitalului, după analiza prealabilă în ceea ce priveşte principalele tipuri de creştere ale capitalului.

4. Rolul amortizării şi analiza principalelor tipuri de sisteme de amortizare.

5. Implicarea analizei financiare în procesul de fundamentare a investiţiilor.

6. Analiza poziţiei financiare a întreprinderii şi impactul său, analiza soldurilor intermediare de gestiune.

7. Prezentarea capacităţii de autofinanţare şi analiza fluxurilor de numerar ( cash-flow) ale întreprinderii.

8. Discutarea tendinţelor actuale în ceea ce priveşte finanţele publice.

9. Analiza şi clasificarea principalelor tipuri de cheltuieli publice, preculm şi a veniturilor bugetare cu accent principal pe impozitele directe şi indirecte.

10. Studiul bugetului de stat şi a etapelor procesului bugetar atât la nivel local, cât şi la nivel general.

MODULUL I

NOŢIUNI GENERALE

Rezumat: În cadrul acestei secţiuni sunt reliefate o serie de concepte generale privind conţinutul, necesitatea şi funcţiile finanţelor în cadrul mecanismului economiei de piaţă. Impactul finanţelor asupra economiei este determinat nu numai de proporţiile redistribuirii produsului intern brut pe care o generează, dar şi de modul cum se realizează acest proces.

CAPITOLUL I

CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR

1.1. Conceptul despre finanţele publice

În vorbirea curentă, ca şi în literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii făcând parte din familia cuvântului finanţe, în sensuri apropiate sau diferite, după caz: finanţe, finanţe publice, finanţe private, finanţe socialiste.

Cuvântul finanţe îşi are originea în limba latină. În secolele al XIII-lea - al XIV-lea se foloseau expresiile finatio, financias şi financia paecuniaria, în sensul de “plată în bani”. Se presupune că aceste expresii derivă de la cuvântul finis, utilizat adesea în sensul de “termen de plată

Procurarea şi distribuirea resurselor financiare ale statului se realizează în procesul repartizării produsului intern brut cu ajutorul unor metode şi instrumente specifice, într-un cadru juridic adecvat, în scopul satisfacerii nevoilor sociale şi al influenţării activităţii economice. Aceste prelevări şi redistribuiri de resurse băneşti au loc între persoane fizice şi juridice, prin intermediul autorităţilor publice şi afectează, direct sau indirect, întreaga economie naţională şi pe toţi membrii societăţii. De aici, concluzia, pe care o împărtăşim, că finanţele exprimă relaţii sociale, de natură economică, în expresie bănească, ce apar într-un anumit proces şi cu un scop bine determinat.

1.2. Conţinutul economic al finanţelor

Pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor importante fonduri băneşti la dispoziţia autorităţilor publice. Aceste fonduri se formează pe seama unei părţi din produsul intern brut şi sunt utilizate pentru finanţarea nevoilor sociale atât de interes naţional, cât şi local.

Fondurile la care ne referim se constituie pe seama transferului de valoare, de putere de cumpărare de la diverse persoane fizice şi juridice la dispoziţia organelor administraţiei de stat, centrale şi locale. De la aceste fonduri se efectuează transferuri de putere de cumpărare către diverşi beneficiari - persoane fizice şi juridice. Au loc, aşadar, fluxuri de resurse băneşti în dublu sens - către şi de la fondurile publice - ceea ce generează anumite relaţii (raporturi) sociale între participanţii la acest proces.

Este vorba de:

1) relaţiile care apar între participanţii la procesul de constituire a fondurilor de resurse financiare, şi anume: - agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, care desfăşoară activitate cu scop lucrativ şi membrii societăţii luaţi în mod individual, ca cetăţeni ai statului care realizează venituri -, pe de o parte, şi colectivitate, reprezentată prin stat, pe de altă parte;

2) relaţiile care apar între colectivitate, reprezentată prin stat, pe de o parte, şi beneficiarii fondurilor băneşti ce se constituie în economie: întreprinderi, instituţii publice, membri ai societăţii luaţi în mod individual, ca cetăţeni care încasează pensii, alocaţii pentru copii, ajutoare, burse şi alte indemnizaţii, pe de altă parte. Relaţiile sociale la care ne referim, apărute în procesul constituirii şi dirijării fondurilor de resurse băneşti din economie sunt, prin natura lor, relaţii economice, legate indisolubil de repartiţia produsului intern brut.

În condiţiile existenţei producţiei de mărfuri şi ale acţiunii legii valorii, repartiţia celei mai mari părţi a produsului creat în economia naţională se face prin intermediul banilor, iar relaţiile economice analizate mai sus îmbracă formă bănească.

Aceste relaţii economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii, constituie relaţii financiare sau, pe scurt, finanţe. În legătură cu aceasta, trebuie precizat că nu toate relaţiile băneşti care apar în procesul repartiţiei şi circulaţiei produsului intern brut sunt, în acelaşi timp, relaţii financiare. Sfera finanţelor, mai îngustă decât aceea a relaţiilor băneşti, cuprinde numai relaţiile băneşti care exprimă un transfer de valoare, nu şi pe cele care reflectă o schimbare a formelor valorii.