Finanțe

TEMA 1. CONCEPTUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR

1. Conceptul de finanţe: esenţa şi structura

2. Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă

3. Mecanism financiar, structura şi funcţionalitatea acestuia

1. Conceptul de finanţe: esenţa şi structura

Din punct de vedere etimologic cuvîntul “finanţe” îşi are originea din limba latină şi însemna “plata în bani”.

Conceptul de finanţe s-a conturat pe fundalul practicării formelor de exprimare bănească a proceselor economice, şi în legătură cu apariţia şi dezvoltarea primelor forme statale de organizare a societăţii.

Conţinutul finanţelor reliefează procese de exprimare valorică şi mişcare a valorii sub formă bănească, pentru satisfacerea nevoilor de desfăşurare a diverselor activităţi.

Conceptul de finanţe poate fi privit sub două aspecte:

- în sens restrîns – vizează operaţiunile, procesele şi relaţiile economice efectuate în formă bănească, dar desemnînd în esenţă procesul de repartiţie al produsului naţional.

- în sens larg – conceptul de finanţe include ansamblul operaţiunilor băneşti legate nu numai de repartiţia produsului naţional, dar şi de formarea, circulaţia şi consumul produsului naţional.

La categoria generală de finanţe se include mai multe componente:

Finanţele private – se caracterizează prin faptul că participanţii la aceste relaţii şi procese sunt persoane fizice sau juridice a căror activitate se bazează pe proprietatea privată. Fondurile de resurse băneşti a finanţelor private sunt destinate satisfacerii de nevoi proprii ale persoanelor respective.

Finanţele publice – se caracterizează prin participarea directă la procesele generale financiare ale statului ca beneficiar al resurselor băneşti acumulate şi în calitate de utilizator al resurselor respective. Scopul a finanţelor publice constă în satisfacerea unor nevoi colective.

Finanţe publice – relaţii economice realizate prin intermediul banilor, care apar în procesul repartiţiei PIB în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societăţii.

Componente principale ale sferei finanţelor sunt: bugetul de stat şi bugetele altor autorităţi publice; creditul; asigurările; finanţele întreprinderilor (firmelor) etc.

Bugetul de stat, ca şi bugetele altor autorităţi publice, concentrează procesele şi relaţiile financiare caracterizate prin transferul de valoare cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără contraprestaţie directă, de la persoane fizice şi juridice către stat sau alte autorităţi publice şi invers. Resursele băneşti vehiculate prin relaţiile aferente acestei componente a finanţelor se administrează de către stat şi alte autorităţi publice în cadrul fondului bugetar sau altor fonduri financiare destinate realizării de acţiuni publice.

Creditul ca relaţie financiară, presupune, participarea unor instituţii financiar-bancare specializate în redistribuirea resurselor băneşti între deţinătorii de disponibilităţi şi utilizatorii acestora, ele mijlocind un transfer bănesc temporar, grefat pe mişcarea valorii în ambele sensuri (la anumite intervale de timp) între creditor şi debitor.

Asigurările reprezintă un grup de relaţii financiare generate de necesitatea combaterii şi prevenirii efectelor distructive ale unor evenimente cu impact negativ asupra vieţii şi activităţii umane. Acest tip de relaţii financiare este specific constituirii şi utilizării fondurilor băneşti, îmbinând caracteristici ale bugetelor publice cu cele ale creditului, în funcţie de producerea evenimentelor faţă de care iau naştere relaţiile de asigurare.

Finanţele întreprinderilor constituie o categorie financiară complexă înglobând relaţiile prin care sunt procurate, distribuite şi utilizate resursele băneşti în desfăşurarea activităţii acestor entităţi. Ele se concretizează prin procesele de formare şi utilizare a capitalului şi fondurilor băneşti ale firmei. Între formele tipice pe care le îmbracă acestea se disting: aportul de capital (în bani) adus de acţionari inclusiv de către stat (prin cumpărarea acţiunilor emise de firmă); plasamentele de capital în proiecte de investiţii, respectiv pe piaţa financiară; repartizarea rezultatului financiar (profitului) pentru reinvestire sau acordare de dividende etc.

2. Funcţiile finanţelor publice şi rolul lor în economia modernă

Finanţele publice îşi îndeplinesc destinaţia socială prin funcţiile care le exercită:

1. funcţia de repartiţie;

2. funcţia de control.

1. Funcţia de repartiţie are două faze: constituirea fondurilor băneşti şi distribuirea acestora.

Constituirea fondurilor financiare, prima fază a funcţiei de repartiţie, se înfăptuieşte prin prelevarea de către agenţii economici a impozitelor, taxelor, contribuţiilor pentru asigurarea socială, a amenzilor, penalităţilor, chiriilor şi veniturilor întreprinderilor publice, veniturilor din realizarea mijloacelor fixe ale statului, ajutoare, donaţii, împrumuturi etc. La construirea fondurilor financiare participă practic toţi agenţii economici: întreprinderile cu capital de stat, întreprinderile cu capital privat sau mixt, instituţii publice, populaţia ect. Cea mai mare parte a resurselor financiare îşi au izvorul în PIB şi într-o măsură mai mică în transferuri primite din străinătate.

De fapt, în timp ce are loc constituirea fondurilor de mijloace financiare la dispoziţia statului, concomitent are loc distribuirea fondurilor băneşti la diverse persoane juridice şi persoane fizice.

Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie o reprezintă distribuirea fondurilor. Repartizarea mijloacelor băneşti din fondurile publice trebuie să se facă după anumite criterii deoarece cererea de resurse financiare este, de regulă, mai mare ca oferta.

Distribuţia resurselor financiare se face în scopul acoperirii cheltuielilor privind: învăţămîntul, sănătatea, cultura, asigurările sociale, gospodăria comunală şi locuinţe, apărarea naţională, menţinerea ordinii publice, datoria publică.

Redistribuirea mijloacelor prin funcţia de repartiţie are consecinţe cu caracter economic şi social. Prin repartiţie se redistribuie o parte din venitul naţional sectorului neproductiv; zonelor geografice defavorizate, persoanelor socialmente vulnerabile ect. Funcţia de repartiţie a finanţelor contribuie la înlăturarea inegalităţii existente între diferite categorii de cetăţeni.

2. Funcţia de control a finanţelor publice.

Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi. Societatea este interesată în asigurarea resurselor financiare necesare nevoilor obşteşti, dirijarea resurselor respective, luînd în consideraţie priorităţile stabilite de organele competitive, maximizarea eficienţei utilizării resurselor financiare ect.

Deci, funcţia de control se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la repartiţia acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care dispun. Funcţia de control este legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare mai largă decît aceasta, deoarece vizează şi modul de utilizare a resurselor.

Controlul financiar public se exercită de organele specializate: Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Trezoreriei, Serviciul Fiscal de Stat, Curtea de Conturi, Direcţiile de finanţe ale administraţiilor publice locale, Parlament, Guvern, organe specializate ale ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat, etc.