Finanțe

Unitatea de învăţare 1

Noțiuni generale privind finanţele şi funcţiile acestora

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Finanțele: știință și disciplină de studiu

1.3.2. Funcțiile și rolul finanțelor publice

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

1.1. Introducere

Disciplina Finanțe a fost înscrisă în planul de înățământ drept disciplină fundamentală, deducând de aici faptul că prin parcurgerea conținutului acesteia studenții își vor însuși cunoștințe de bază în domeniul de stuiu respectiv. În îndeplinirea acestui scop este necesar să pornim de la a stabili conținutul noțiunii finanțe pornind de la etimologia acesteia. Abordările finanțelor în diferite forme de manifestare prezente, reprezintă, în opinia noastră, un alt reper în îndeplinirea scopului parcurgerii acestei discipline.

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- cunoașterea etimologiei cuvântului finanțe

- definirea expresiilor finanțe publice, finanțe private

- cunoașterea caracteristicilor finanțelor publice, respectiv a finanțelor private

- cunoașterea funcțiilor finanțelor publice.

Competenţele unităţii de învăţare:

- studenţii vor putea să definească termeni precum finanțe, finanțe publice, finanțe private

- studenţii vor putea să diferențieze finanțele publice de finanțele private

- studenții vor cunoaște funcțiile finanțelor publice.

Timpul alocat unităţii de învățare:

Pentru unitatea de învățare Noțiuni generale privind finanţele şi funcţiile acestora timpul alocat este de 2 ore.

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Conceptul de „finanțe”

Noțiunea de finanțe provine latinescul „finare”, care se traduce prin a termina, a încheia un diferend, o acțiune judiciară în legatură cu plata unei sume de bani. De la acest cuvânt s-a format „financia” sau „financia pecuniaria”, adică plata în bani. Se presupune că din aceste cuvinte latinești s-a născut noțiunea „finance” folosită în Franța în secolele XV-XVI, care avea mai multe înțelesuri și anume: sume de bani, resurse bănești, venit al statului, iar „les finances” echivala cu gospodaria publică, patrimoniul statului

Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește „finanțele” ca fiind:

1. totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale

2. știință care studiază finanțele

În opinia noastră

- „finanțele” reprezintă o parte a relațiilor economico-sociale, exprimate în formă bănească, cu ajutorul cărora se formează, se repartizează și se gestionează fondurile bănești ale statului și ale agenților economici

- „finanțele”, în general, includ și creditul, finanțele private, asigurările

- în abordarea noțiunii „finanțe”, este necesar să facem distincție între „finanțele publice” și „finanțele private”

Finanțele publice exprimă relații sociale de natură economică, născute în procesul de constituire și utilizare a resurselor financiare publice de către stat, pe de o parte, și membrii săi, pe de altă parte, în vederea satisfacerii nevoilor de interes general ale societății.

Finanțele private exprimă relațiile social-economice bănești prin intermediul cărora entitățile economice își constituie, gestionează și controlează resursele financiare. Entitățile economice își procură resursele financiare necesare din activitatea și rezultatele economice proprii și de pe piața financiară.

Deosebiri între finanțele publice și finanțele private

1. Constituirea resurselor finanțelor publice se face, în cea mai mare măsură, prin constrângere de la persoane fizice sau juridice, și numai într-o anumită măsură, și pe calea împrumuturilor, pe bază de relații contractuale.

Resursele necesare finanțelor private se realizează, în primul rând, pe calea disponibilităților proprii ale entităților economice, iar diferența necesară se realizează pe bază contractuală, în condițiile cererii și a ofertei, prin credit bancar.

2. În situația în care statul nu își onorează obligațiile de finanțări aprobate prin bugete, împotriva acestuia nu se pot lua măsuri de executare silită. În schimb, executarea silită este principala cale de soluționare a neachitării obligațiilor entităților economice către bugetul statului sau a nerespectării angajamentelor contractuale privind creditele .

3. Scopul constituirii resurselor publice este acela al satisfacerii nevoilor generale ale societății, în timp ce scopul constituirii resurselor financiare private este acela al obținerii de profit și al maximizării acestuia, în beneficiul unui grup restrâns de întreprinzători sau chiar al unuia singur.

4. Gestiunea fondurilor publice este supusă reglementărilor dreptului public, în timp ce gestiunea finanțelor private este supusă, în primul rând, dreptului comercial, și numai în relațiile entităților economice cu statul, intervin și reglementările dreptului public.

5. La constituirea resurselor financiare publice participă toți membrii societății, persoane fizice și juridice (care au venituri impozabile sau dețin averi), iar la formarea fondurilor private participă un număr restrâns de persoane, uneori chiar și una singură.

6. Prin politicile fiscale și bugetare folosite de stat cu prilejul constituirii și utilizării resurselor financiare publice, statul intervine în viața economică și socială, avantajând sau sancționând financiar anumiți subiecți din economie și societate, așa cum înțelege el că este avantajos pentru economie și echitabil pentru societate.

În cadrul finanțelor private, în procesul de distribuire a câștigurilor, iau parte numai persoane care au participat la constituirea resurselor în mod direct și proporțional cu contribuția fiecăreia la capitalul social, după ce și-au onorat obligațiile fiscale pentru societate.