Finanțe

Capitolul 1

NOŢIUNI DE BAZĂ PRIVIND FINANŢELE. RELAŢIILE FINANCIARE

Când se vorbeşte de finanţe, se au în vedere două accepţiuni: una tehnică, şi una care consideră finanţele ca o ştiinţă.

Din punct de vedere tehnic, finanţele pot fi definite ca totalitatea fluxurilor băneşti dintr-o economie care au ca scop formarea veniturilor (încasarea lor) şi realizarea (acoperirea) cheltuielilor la nivele diferite (individ, organizaţie, stat).

Finanţele sunt considerate şi o ştiinţă, respectiv ştiinţa gestionării patrimoniilor individuale, patrimoniilor organizaţiilor (firme, instituţii etc.) sau a banului public. Prin ban public înţelegem ansamblul cheltuielilor şi resurselor (veniturilor) statului sau ale unei colectivităţi locale.

Finanţele – un sistem de relaţii financiare

Relaţiile financiare sunt relaţii băneşti care apar în procesul repartiţiei produsului intern brut, reprezentând transferuri monetare, în dublu sens, în legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor băneşti necesare pentru satisfacerea nevoilor societăţii sau agenţilor economici.

Noţiunea de finanţe, în sens larg, include următoarele relaţii financiare:

1. relaţiile ce exprimă un transfer de resurse băneşti fără echivalent şi cu titlu nerambursabil, considerate relaţii financiare clasice, ce îşi găsesc reflectarea în bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale, bugetele fondurilor speciale etc. Acestea se reflectă în cadrul finanţelor publice;

2. relaţiile ce exprimă un împrumut de resurse băneşti pe o perioadă determinată, pentru care se percepe dobândă, numite relaţii de credit;

3. relaţiile care exprimă un transfer facultativ sau obligatoriu de resurse băneşti în schimbul unei contraprestaţii, care depinde de producerea unui eveniment aleatoriu, numite relaţii de asigurări – reasigurări;

4. relaţiile care apar în procesul formării şi repartizării fondurilor băneşti la dispoziţia întreprinderilor, în vederea desfăşurării activităţii acestora, numite finanţele întreprinderilor.

Componentele relaţiilor financiare

Astfel, se poate afirma faptul că noţiunea de finanţe mai poate fi folosită în dublu sens:

1. finanţe în sens restrâns (relaţiile clasice)

2. finanţe în sens larg, care cuprind şi relaţiile de credit, relaţiile de asigurări – reasigurări şi finanţele întreprinderilor.

1. Finanţele publice

Finanţele publice exprimă relaţii sociale de natură economică care se nasc în procesul de constituire şi utilizare a resurselor publice între stat, pe de o parte, şi membrii săi, pe de altă parte, în vederea satisfacerii nevoilor de interes general a societăţii. Componenta publică a finanţelor are în vedere:

a. procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor conform nevoilor acestuia, în calitatea sa de autoritate publică;

b. folosirea procesului de procurare şi utilizare a resurselor ca un mijloc (pârghie) de influenţare a desfăşurării ansamblului activităţilor economico-sociale( statul caută să atenueze efectele negative ale unor crize ciclice şi să influenţeze pozitiv procesele economice şi sociale din societate).

Finanţele publice sunt definite în legătură cu existenţa statului şi a instituţiilor sale centrale şi locale, adică în legătură cu existenţa şi funcţionarea instituţiilor de drept public. Finanţele publice comportă fluxuri băneşti organizate în scopul procurării resurselor statului şi instituţiilor publice şi, ulterior, al satisfacerii unor nevoi generale ale societăţii, cum ar fi finanţarea învăţă¬mântului gratuit, a asistenţei medicale, asigurărilor sociale, a instituţiilor guver¬namentale, de procuratură şi judecătoreşti, precum şi a instituţiilor de ordine publică şi de apărare naţională.

2. Finanţele private

Componenta privată a finanţelor are în vedere constituirea şi gestiunea resurselor necesare agenţilor economici pentru realizarea obiectului lor de activitate, în condiţii normale de profitabilitate. Obiectul finanţelor private include:

- constituirea capitalului social la nivelul agenţilor economici;

- repartizarea profiturilor pentru nevoi de creştere economică sau pentru remunerarea acţionarilor;

- modalităţi de plasare a eventualelor disponibilităţi;

- obţinerea de mijloace financiare necesare pentru derularea curentă a activităţii de exploatare;

- mobilizarea operativă a creanţelor;

- lichidarea obligaţiilor faţă de terţi etc.

Finanţele private se desfăşoară în spiritul deciziilor luate în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor, al consiliilor de administraţie şi al contractelor economice sau financiare încheiate cu terţii. Totalitatea finanţelor private şi modul lor de organizare sunt astfel concepute încât să satisfacă activitatea specifică rentabilă şi o strategie de dezvoltare optimă pentru fiecare agent economic.

În cadrul finanţelor private, gestiunea financiară (numită şi finanţele firmei) priveşte deciziile financiare luate în cadrul unei firme. Există două categorii majore de astfel de decizii:

- decizii de finanţare, care privesc formarea fondurilor cu care se fac investiţii şi se finanţează zilnic operaţiunile firmei;

- decizii de investire, care se referă la utilizarea fondurilor.