Finanțe - capitolul 8

SISTEMUL RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE 8.1. Notiunea de resurse financiare publice si structura acestora Resursele financiare publice pot fi abordate ca un sistem sui generis având în vedere specificitatea lor si legaturile ce se stabilesc între procesele de formare si utilizare ale acestora. În raport cu caracterul public al nevoilor carora le sunt destinate, aceste resurse alcatuiesc un tot menit sa satisfaca cererea de consum impusa de functionarea normala a institutiilor si organismelor publice, inclusiv a entitatilor administrativ-teritoriale. Ele se integreaza firesc în ansamblul resurselor economice destinate consumului intern, formarii de capital sau valorificarii în exterior, aducând o contributie majora la derularea activitatii lor economico-sociale. Sub aspect conceptual, prin resurse financiare publice se întelege, în principiu, totalitatea mijloacelor banesti care se administreaza de catre autoritatile publice în scopul îndeplinirii functiilor si sarcinilor ce revin acestora, asigurând functionarea structurilor organizatorice corespunzatoare (institutii publice centrale si locale, întreprinderi de stat etc.). Ele se caracterizeaza si prin aceea ca apartin de drept statului, respectiv autoritatilor publice si sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor de consum public. Spre deosebire, mijloacele banesti care apartin diferitelor persoane fizice si juridice si se administreaza în baza proprietatii private formeaza, în sens larg, resursele financiare private si satisfac nevoi de consum privat. La scara întregii societati se poate vorbi despre resursele financiare ale natiunii, în care se înglobeaza, atât mijloacele banesti ce se administreaza în cadrul sectorului de stat, cât si cele administrate în sectorul privat. Delimitarea conceptuala bazata pe tipul de proprietate nu exclude, în fapt, întrepatrunderea proceselor de utilizare a celor doua categorii de resurse financiare, care devine nu numai posibila ci si necesara. Armonizarea folosirii lor poate fi benefica, atât pentru societate, cât si pentru indivizi, favorizând o mai buna valorificare a resurselor nationale în acord cu cerintele de progres si civilizatie a fiecarei tari. Pe de alta parte, formarea tuturor resurselor financiare presupune, în mod obiectiv, crearea de produs national brut si avutie nationala, desi, în anumite limite de marime si timp, ele pot fi procurate si din afara tarii, în cadrul unor raporturi specifice concretizate prin împrumuturi, donatii, ajutoare externe etc. Având în vedere modul diferit în care se implica autoritatile publice în administrarea lor, resursele financiare publice se structureaza pe doua subsisteme, si anume: a) subsistemul resurselor publice bugetare; b) subsistemul resurselor întreprinderilor cu capital de stat si mixte. Subsistemul resurselor publice bugetare include resursele financiare administrate direct de catre autoritatile publice centrale si locale, respectiv de catre institutiile publice specializate, care prin natura activitatii lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfacatoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii.

capitolul 8.doc

Page 2 of 10

Ansamblul acestor resurse numite si bugetare se reflecta, în principiu, în bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcatuiesc sistemul bugetar al unei tari. Cel de al doilea subsistem înglobeaza resursele financiare administrate direct de catre întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei lor de functionare ca societati comerciale, regii autonome etc., inclusiv participatiile de capital ale statului la întreprinderi mixte. Formarea si utilizarea acestor resurse prezinta particularitati determinate de continutul material al activitatilor respective si domeniul sau ramura economica în care functioneaza întreprinderile de stat (industrie extractiva, metalurgica, constructii de masini etc., transporturi si telecomunicatii, constructii, agricultura si silvicultura etc.). Ele se pot constitui la dispozitia întreprinderilor prin alocatii din resursele administratiei publice (de regula, la înfiintare), prin împrumuturi, pe seama veniturilor obtinute în propria activitate, având capacitatea de a se reconstitui prin vânzarea si încasarea produselor, lucrarilor, serviciilor si a spori prin repartizarea unor parti din profitul realizat, ca si prin emisiunea de obligatiuni si contractarea de noi împrumuturi bancare etc. Considerate, la rândul lor, ca sistem, resursele financiare publice bugetare se structureaza pe urmatoarele subsisteme mari: a) resursele financiare ale administratiei de stat centrale; b) resursele financiare ale administratiilor locale; c) resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat. Primul subsistem al resurselor financiare publice bugetare, se distinge, în principal, prin faptul ca acestea sunt instituite si administrate de catre autoritatile publice centrale, fiind destinate realizarii de obiective si actiuni considerate de interes national. Ele se constituie, de regula, sub forme ale impozitelor, taxelor si contributiilor denumite generic centrale sau generale, împrumuturilor contractate de guvernul central etc. si sunt prevazute prin bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor publice înscrise în acest buget. A doua componenta, resursele financiare ale administratiilor locale se concentreaza la dispozitia autoritatilor publice ale unitatilor administrativ-teritoriale (de ex., judete, municipii, orase, comune) pentru satisfacerea unor nevoi asumate la nivelul fiecarei localitati, servind finantarii de actiuni considerate, în principiu, de interes local. Formele de constituire a acestor resurse sunt impozitele si taxele locale, pe lânga care se pot folosi si împrumuturile contractate de autoritatile locale etc. Dar, în buna masura, pentru acoperirea nevoilor la acest nivel, se folosesc si subventiile sau transferurile din bugetul de stat (al administratiei centrale). Resursele financiare de care dispun autoritatile de stat locale se reflecta, ca si cheltuielile corespunzatoare, în bugetul local al fiecarei unitati administrativ-teritoriale.