Finanțe generale

CAPITOLUL 1

CONŢINUTUL ECONOMIC, FUNCŢIILE ŞI ROLUL FINANŢELOR

1.1 Necesitatea obiectivă a apariţiei finanţelor publice şi a menţinerii lor în economia contemporană

Finanţele au apărut pe scena vieţii social - economice, pe fondul dezvoltării factorilor de producţie şi a relaţiilor băneşti, odată cu apariţia statului şi instituirea forţei sale publice, adică la incidenţa comunei primitive cu societatea sclavagistă.

Finanţele publice se manifestă ca .relaţii de natură economică, a căror substanţializare constă în formarea şi utilizarea fondurilor băneşti ale statului. Apariţia finanţelor publice si dezvoltarea lor ulterioară şi prezentă se încadrează în procesul obiectiv al evoluţiei societăţii omeneşti, având la bază existenţa a două condiţii indispensabile:

a) dezvoltarea relaţiilor băneşti, astfel încât să fie posibilă formarea şi utilizarea resurselor statului în forma bănească.

b) apariţia statului şi amplificarea funcţiilor şi a sarcinilor pe care acesta şi la asumă – pentru îndeplinirea cărora sunt necesare, în mod firesc, importante resurse.

Luate împreună, cele două condiţii au făcut necesară şi posibilă apariţia finanţelor publice, iar menţinerea şi dezvoltarea lor reprezintă efectul interrelaţiei dintre aceIeaşi condiţii.

Problemele referitoare la geneza, conţinutul economic funcţiile, rolul şi evoluţia relaţiilor financiare în cursul dezvoltării societăţii omeneşti formează obiectul de studiu al ştiinţei finanţelor. Aceasta este astăzi o ştiinţa economică distinctă, care s-a conturat ca disciplină ştiinţifică independentă începând cu deceniul patru al secolului al XIX-lea de ani de apariţia primelor elemente de finanţe.

Ca expresie a relaţiilor generate de procesele menţionate, finanţele au caracter istoric concret, întemeiat pe condiţiile specifice ale fiecărei perioade a dezvoltării economico-sociale şi ale fiecărei ţări. În virtutea acestui caracter, finanţele evoluează permanent şi se perfecţionează (se modifică) continuu, potrivit schimbărilor ce au loc în ansamblul relaţiilor economico - sociale.

Astfel în primele stadii de existenţă a orânduirii sclavagiste când economia avea un caracter natural-închis – finanţele publice au avut o sferă restrânsă de manifestare întrucât:

- o bună parte a funcţiilor publice de conducere, justiţie sau apărare erau onorifice, fără a fi remunerate;

- construirea templelor si a corăbiilor, întreţinerea armateIor şi a curţilor, organizarea spectacolelor, răscumpărarea prizonierilor şi altele erau asigurate, îndeosebi, pe calea prestaţiilor şi a dărilor în natură Ia care erau obligaţi supuşii statuIui sau pe calea tributurilor, a jafurilor şi a trofeelor de război.

Manifestarea mai amplă a relaţiilor financiare este strâns Iegată de apariţia economiei de schimb odată cu care cetăţenii şi supuşii statuIui sclavagist au fost obIigaţi să participe la acoperirea necesităţilor publice şi cu mijloace băneşti.

În feudalism are loc o dezvoltare a economiei de schimb, dar relaţiile marfă - ¬bani nu devin predominante. Ca urmare, statul apelează în continuare la prestaţiile şi dările în natură, la veniturile domeniale, precum şi la cele aferente drepturilor regaliene. Fără a intra în amănunte, facem o mică paranteză legată de aceste drepturi. Astfel, este de reţinut că, drepturile regaliene au desemnat priviIegiuI de a încasa anumite venituri, de care s-a bucurat monarhul în evul mediu. iar mai târziu vistieria statului. Prin forma şi modul lor de percepere, aceste drepturi sunt interpretate de ştiinţa finanţelor ca o formă de trecere de la veniturile domeniale la impozite (ca expresie actuală a finanţelor publice).

Revenind la descrierea sumară a perioadei feudaliste, trebuie să menţionăm că, în epocă, vistieria publică s-a confundat, în cele mai multe cazuri, cu aşa numita "cămară personală" a suveranului (a domnitorului, în cazul ţărilor române, împăratului, regelui, cneazului etc., în alte ţări). Alimentarea acestei "cămări" se făcea prin impozite în bani, daruri, împrumuturi., tributuri etc. În acest cadru, veniturile în bani continuă să deţină o pondere relativ redusă în acoperirea cheltuielilor publice.

Capitalismul aduce cu sine o producţie de mărfuri generalizată şi trecerea la preponderenţa economiei de schimb. În această perioadă, relaţiile băneşti capătă o largă dezvoltare, iar întreţinerea aparatului de stat se bazează, în exclusivitate, pe folosirea resurselor băneşti. Pe acest fond, sfera de manifestare a relaţiilor financiare se extinde considerabil, iar practica financiară înregistrează numeroase manifestări şi perfecţionări, corespunzătoare succesiunii stadiilor acestui gen de economie.

Sfera de cuprindere a finanţelor publice atinge niveIul său maxim odată cu extinderea peste limitele normalului a proprietăţii în cazul ţărilor cu economie centralizată, ce s-au declarat a fi socialiste (comuniste). În aceste ţări finanţele publice au fost implicate masiv în procesul repartiţiei produsului intern brut (P.I.B.), prin centralizarea părţii covârşitoare a acestuia Ia dispoziţia statului şi repartizarea sa pentru finanţarea obiectivelor economico-sociale stabilite prin planurile centrale.

Din succinta prezentare a evoluţiei lor, rezultă că de la apariţia primelor eIemente şi până în zilele noastre, finanţele nu au mai părăsit scena vieţii social - economice.

Motivaţia logică, obiectivă a manifestării relaţiilor financiare în cadrul economiei contemporane are temeiul faptului evident al menţinerii celor doi factori condiţionali, care au făcut necesară şi posibilă apariţia lor – relaţiile băneşti şi statul. Complexitatea convergenţei acestor doi factori a sporit şi s-a amplificat permanent, astfel că esenţa, funcţiile şi rolul finanţelor au cunoscut substanţiale modificări în timp.

Ca expresie a acţiunii legii şi a celorlalte legi specifice economiei de schimb, relaţiile băneşti sunt omniprezente în economia contemporană, iar conţinutul lor nu se rezumă doar la schimbarea formelor funcţionale ale valorii - din formă marfă(M) în forma bani (B) şi invers. Forma valorică a produselor finite, lucrărilor şi serviciilor sau a rezultatelor activităţilor economico-sociale desfăşurate, care este exprimabilă şi transformabilă în bani, se manifestă nu numai în sfera relaţiilor de schimb – care dau conţinut pieţei, ci şi în cadrul relaţiilor de repartiţie. Astfel de relaţii se desfăşoară atât între multitudinea de agenţi economici şi sociali, priviţi în mod individual, cât şi la nivelul macroeconomiei.

În ceea ce priveşte statul, este de remarcat că, în condiţiile societăţilor contemporane, rolul şi funcţiile sale s-au amplificat şi diversificat, pe măsura complicării mecanismului economico-social şi a acţiunii a numeroşi factori sociali, economici şi politici - interni şi externi.

Pentru înfăptuirea acestor funcţii şi sarcini deosebite, statul contemporan are nevoie de importante resurse economice, iar partea din produsul intern brut, care formează aceste resurse, se mobilizează Ia dispoziţia statului şi se repartizează atât în formă materială, cât şi în formă bănească.

Procesele de mobilizare şi alocare a resurselor băneşti necesare statului, în contextul menţionat, constituie conţinutul unor relaţii economice specifice, denumite “relaţii financiare publice” sau, cu un termen generic, “finanţe publice”.