Finanțe Internaționale

7.2.1 Sfera pietelor financiare internationale, participanti, titluri

Pietele financiare internationale asigura confruntarea cererii si a ofertei de capital pe termen lung prin organisme specializate.

În sens larg56, pietele financiare internationale cuprind operatiile de confruntare

a cererii de finantare a institutiilor financiare internationale, a guvernelor, administratiilor locale, societatilor comerciale din strainatate cu oferta de capital provenita de la banci, investitori, societati de asigurare, fonduri de pensii si de la alti posesori de capitaluri pe termen lung. Resursele în valuta de pe pietele financiare internationale se mobilizeaza si împrumuta prin intermediul actiunilor, obligatiunilor, a împrumuturilor pe titluri, lombard si a împrumuturilor ipotecare.

În sens restrâns, pietele financiare mijlocesc confruntarea cererii si a ofertei de actiuni si obligatiuni, având natura de piete ale valorilor mobiliare.

Pietele financiare internationale sunt organizate si functioneaza în cadrul burselor de valori sau sub forma de piete interdealeri (Over The Counter), în afara burselor. Bursele de valori reprezinta organisme care dispun de un spatiu pe care se efectueaza operatiile cu titluri, respectiv vânzarea si cumpararea pe baza unei legislatii si regulamente. Bursele de valori functioneaza pe baza unor reglementari ale statelor în care sunt amplasate si care prevad structura organizatorica, management, valorile mobiliare care se negociaza, criterii de admitere a titlurilor la bursa, modul de realizare a operatiilor, sistemul de compensare si alte raporturi privind operatiile bursei.

Societatile sau companiile ale caror titluri se admit la bursele de valori pentru tranzactii de vânzare-cumparare trebuie sa îndeplineasca anumite conditii din punct de vedere al numarului de actiuni si actionari, al capitalului, al ponderii actiunilor accesibile public si al difuzarii informatiilor cu privire la situatia economico-financiara.

Societatile comerciale se angajeaza sa publice bilantul si contul de profit si pierdere,

sa justifice modul de tinere a contabilitatii, sa informeze conducerea bursei asupra unei noi emisiuni si sa constituie garantii.

Intermediarii de pe pietele financiare internationale se pot grupa în intermediari care cumpara sau vând titluri de valoare în nume propriu si în contul clientilor si intermediari care cumpara si vând titluri în nume propriu pentru contul propriu.

Brokerii sunt persoanele sau entitatile care actioneaza în calitate de intermediari pe pietele financiare între vânzatori si cumparatorii de titluri pentru care încaseaza comisioane.

Dealerii reprezinta persoanele sau entitatile care participa pe pietele financiare în interesul si pe riscul propriu, precum si la cererea clientilor care dispun de un stoc de valori mobiliare supus riscului de portofoliu.

Market maker constituie persoana care dispune de un portofoliu de titluri prin care exercita influenta asupra pietei financiare, respectiv impune o cantitate minima de titluri la vânzare si cumparare.

Pe pietele financiare internationale mai participa bancile comerciale, bancile de investitii, societatile financiare. Unele societati financiare mijlocesc distribuirea si plasarea noilor emisiuni pe piata primara, iar altele participa pe piata secundara sub forma de broker/dealer.

În cadrul pietelor financiare mai actioneaza firmele de evaluare a calitatii titlurilor, firmele de audit si control financiar, firmele de consultanta si firmele de marketing financiar.

Titlurile de valori ce se negociaza pe pietele financiare internationale reprezinta înscrisuri sub forma materiala sau înregistrare electronica care atesta existenta unor relatii contractuale între emitent si detinator si asigura anumite drepturi posesorilor.

Titlurile primare sunt documentele emise în vederea mobilizarii si majorarii capitalului propriu.

Titlurile derivate se deosebesc prin faptul ca acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o anumita scadenta.

Titlurile sintetice sunt instrumentele care se creeaza de societatile comerciale pe baza activelor financiare (contracte pe indici bursieri).

7.2.2 Ordinele de bursa si metode de cotare a titlurilor pe pietele financiare internationale de bursa exprima instructiunile investitorilor sau ale altor persoane transmise intermediarilor în vederea realizarii unor operatiuni de cumparare sau vânzare de titluri pe pietele financiare internationale. Ordinele de bursa necesita mentiuni clare si simple cu privire la anumite elemente: natura operatiunii cu titluri de cumparare sau vânzare; delimitarea titlurilor care formeaza obiectul ordinului de bursa; numarul titlurilor supuse negocierii; tipul de ordin; termenul de valabilitate; cursul la care urmeaza sa se realizeze operatiile cu titluri.

Ordinele de bursa se pot formula în mai multe variante:

- ordine la „primul curs” care se executa la cursul de deschidere a sedintei de bursa;

- ordine la „cursul cel mai bun” prin care operatorul solicita intermediarului sa

execute operatia la cel mai bun nivel ce se înregistreaza în cursul unei perioade la bursa, care înseamna vânzarea titlurilor la cursul cel mai mare si cumparareatitlurilor la cursul cel mai mic;

- ordine „la curs limita” prin care vânzatorul sau cumparatorul de titluri îi fixeaza intermediarului un nivel minim de vânzare si o limita maxima de cumparare;

- ordine „la curs limita” cu mentiunea „stop” la care cumparatorul mentioneaza un pret sub care se asteapta sa fie executat ordinul, iar vânzatorul stabileste pretul peste care va fi executat ordinul adresat;

- ordine „legate” prin care se solicita intermediarilor sa execute operatiuni simultane sau conditionate;

- ordine „totul sau nimic” ce se deosebesc prin faptul ca instructiunile solicita intermediarului sa îl realizeze în totalitate sau sa nu îl execute, ceea ce înseamna ca nu poate fi realizat partial;

Cotatia titlurilor de pe pietele financiare internationale depinde de raportul dintre cererea si oferta de titluri, de situatia economico-financiara a emitentilor de titluri, de nivelul dividendelor si al dobânzilor, de evolutia conjuncturala a economiei nationale si de alti factori.

a) Metoda optarii prin strigare presupune ca în sedinta de bursa sa se anunte public titlurile oferite si cerute iar în momentul în care se realizeaza un echilibru între cererea si oferta de titluri se fixeaza cursul. Metoda optarii prin strigare asigura transparenta operatiilor cu titluri si cadrul concurential operatorilor de la bursa;

b) Cotarea prin opozitie ce se aplica la titlurile care coteaza la vedere si la termen, consta în colectarea informatiilor cu privire la cererea si oferta de titluri si cursuri, centralizarea în registrul de opozitie tinut de un functionar al bursei din care rezulta cursul la punctul de echilibru dintre cerere si oferta;