Finanțe internaționale

Pentru a analiza sistemul monetar international, se impune precizarea semnificatiei termenului de sistem monetar.

Sistemul monetar reprezinta totalitatea dispozitiilor legale si regulamentare privitoare la emisiunea si circulatia monedei, în cadrul unei economii nationale sau supranationale.

Prin extensie, se considera ca sistemul monetar international reprezinta un ansamblu de reguli, aranjamente si practici sau un cod de conduita pentru dirijarea comportamentului monetar în relatiile specifice unei lumi interdependente care urmareste reglementarea convenita, coerenta a raporturilor de plati si de lichidare a angajamentelor existente între tari determinate de schimburile comerciale, de miscarile de capitaluri si de cresterea economica. Rolul SMI modern trebuie sa fie acela de a armoniza interesele a priori divergente ale statelor.

I. 1. Sisteme monetare bazate pe etalonul aur

Aurul ca instrument si etalon monetar a stat vreme îndelungata la baza sistemelor monetare, formele organizatorice ale acestei integrari în sistem evoluând în timp.

a. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-moneda a fost adoptat în 1818 de Anglia, dupa 1870 de catre celelalte tari europene, iar de SUA în 1900 si a functionat pâna la primul razboi mondial. Moneda tarilor respective era liber convertibila în aur. S-au înfiintat institutii capabile sa asigure garantarea convertibilitatii biletelor de banca în aur. Astfel, pe plan intern procesul convertibilitatii în aur se prezenta sub forma unui sistem cu trei etape:

Persoane fizice/ întreprinderi detinatoare de -depozite

le pot converti la banci în -bilete de banca

pentru a obtine apoi la institutia de emisiune-aur

(banca centrala)

De exemplu: Daca în 1913 1FRF=0,2903g aur, detinatorul unui cont de 3500 FRF la o banca franceza, se putea prezenta la ghiseele acesteia, solicitând suma de 3500 FRF în bilete de banca, pe care apoi le putea preschimba la Banca Frantei, în echivalentul de aproximativ 1kg aur (3500 x 0,2903).

Acelasi mecanism de convertire functiona si pe plan extern.

În cadrul acestui sistem, valoarea paritara se defineste invariabil prin cantitatea de metal pretios stabilita prin lege de autoritatea monetara sa îndeplineasca functia de etalon monetar, iar raportul dintre doua valori paritare se numea paritate aur sau metalica si reprezenta de fapt cursul oficial (paritar) dintre doua monede. Având în vedere ca valorile paritare au fost mentinute multa vreme nemodificate, paritatile erau si ele marimi fixe, reflectându-se în final în fixitatea cursurilor oficiale si în stabilitatea acestora, fara interventii din partea bancii centrale.

Devalorizarea reprezenta modificarea paritatii oficiale a monedei, respectiv a greutatii sale în aur. (cea mai veche devalorizare a fost realizata de regele grec Solon, în anul 594 î. H.; devalorizarile repetate începute de Neron în sec I e.n. si continuate pâna la sf. sec IV au determinat caderea Imp. Roman )

b. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur lingouri a functionat o perioada scurta de timp, dupa primul razboi mondial. Specific acestui sistem este limitarea convertibilitatii: s-au impus praguri minime ale sumelor ce urmau a fi preschimbate, echivalente cu un lingou de aur (Gold Bullion Standard).