Finanțe Internaționale

Curs 1

Cum rezultă dintr-o definiție clasică valuta este moneda natională a unei țări în măsura în care îndeplinește:

-Funcția de instrument de plată și de rezervă pe plan internațional.

-Așadar valutele sunt monedele emise de autorități monetare anume și folosite în operațiuni de decontări și tranzacții internaționale.

Valutele pot apărea -în cont

-ca valute efective

Cele în cont = disponibilități la o bancă din țara emitentă

Ca valute efective = numerar propriu zis, mai puțin răspândite și numai în situații care nu se poate subtituirea.

Preschimbarea valutelor între ele după un regim mai mult sau mai puțin lejer de convertabilitate, diferențiază valutele astfel:

a) Valute efective

Ca valută efectivă liber utilizabilă în operații și tranzacții internaționale se pot întâlni numai monedele care îndeplinesc o serie de condiții referitoare la stabilitatea și potențialul economic al țării emitente și care se bucură de o încredere maximă.

b) Valute de rezervă

Sunt antrenate în componența rezervei monetare internaționale alături de aur, mărfuri de export disponibile într-o anumită perioadă și creanțe scadente față de străinătate. Dolarul American continuă să fie valuta principală în componența rezervei monetare alături de alte valute precum Yenul japonez, Euro, Lira Sterlină. În fapt rezerva de valută este rezultatul unei balanțe active căreia îi corespunde direct sau indirect un pasiv din balanța țării care a emis acea valută.

Activele balanțelor Nord Americane din perioada imediat postbelică s-au datorat unor pasive din balanțele vest europene antrenate în eforturile de reconstrucție și ele indicau existența unor mai mari creanțe ale SUA față de exterior mult mai mari decât propriile datorii față de parteneri. Ulterior situația s-a inversat după stabilirea așa zisei foame de dolari după care s-au activat balanțele statelor refăcute după război și consolidate după plan economic. Rezultă deficitele cronice din balanța de plăți SUA a fost sistematic alimentată din dolarii rezervelor lor monetare și din lichiditățile internaționale.

Devizele

Definiție: Devizele sunt titluri de credit cu o tipologie complex, sunt adesea asociate cu valute distincția dintre aceste 2 categorii se bazează pe momentul lichidării, obligații de plată în relațiile economice internaționale.

Astfel valutele asigură o imediată lichidare în timp ce devizele (cambii, cecuri, bilete la ordin) obligația de plată poate fi lichidată la o anumită data stabilită ferm prin contract.

Operațiunile cu devize reclamă titluri de credit lichide și ușor mobilizabile. Forma lor de apariție și operare ne diferențiază în:

-Cambii (ca efecte de comerț care mijlocesc schimbul)

-Cecul (când sunt trase băncii de către un titular de cont)

-Valori mobiliare ca acțiuni și obligațiuni armotizabile și rambursabile în relațiile externe.

După calitate devizele sunt:

1) Convertibile - Atunci când se preschimbă ușor în altă monedă decât cea exprimată

2) Neconvertibile - Dacă preschimbarea implică restricții sau costuri. Intră și devizile de clearing acceptate în relațiile de bi sau multilaterale de clearing.

Folosirea titlurilor de credit ca mijloace de plată internaționale le confer calitatea de devize.

Moneda Internațională

-monedă națională;

-monedă convențională.