Finanțe Publice

Unitatea de învãţare 1 INTRODUCERE ÎN STUDIUL FINANŢELOR Principalele obiective ale unităţii de învăţare 1:

După studiul unităţii de învăţare 1 studenţii vor avea cunoştinţele necesare pentru:

- înţelegerea conceptului de finanţe publice şi a multiplelor sensuri ale acestuia ;

- identificarea participanţilor la constituirea fondurilor publice precum şi a modalitãţilor de constituirea a acestora;

- recunoaşterea tipurilor de relaţii financiare generate de fluxurile bãneşti;

- înţelegerea funcţiilor finanţelor publice

Pe parcursul expunerii s-a încercat familiarizarea studenţilor cu conceptul de finanţe publice, cu elementele sale constitutive şi conţinutul economic, urmãrind evoluţia conceptului din perioada capitalismului ascendent şi pânã în perioada modernã.

1.1.Conceptul privind finanţele publice

În literatura de specialitate şi în vorbirea curentă, cuvântul „finanţe” se întâlneşte sub diferite sensuri: finanţe, finanţe publice, finanţe private, etc. Originea cuvântului se regăseşte în limba latină, astfel în secolele al XIII–lea şi al XIV–lea se foloseau expresiile „finantio”, „financias”, derivate din „finis” – termen de plată şi „financia pecuniaria” în sensul de „plată în bani”; în diferite perioade şi ţări, întâlnim cuvântul „finanţe” sub diverse expresii, dupã cum urmeazã:

- „hommes de finances” şi „financiers”, în Franţa, secolul al XV–lea, pentru denumirea arendaşilor de impozite şi a persoanelor care încasau impozitele regelui; „finance”, respectiv „o sumă de

- 3 –

bani” sau „un venit al statului”, iar „finances”, pentru a desemna întregul patrimoniu al statului;

- „finanz”, respectiv „plată în bani” şi „finanzer” – cămătar, în limba germană, în secolele al XV– lea şi al XVII– lea.

Odată cu apariţia statului şi a banilor, a apărut şi conceptul de finanţe, iar evoluţia în timp a statului de drept şi a banilor, a condus şi la evoluţia finanţelor. Modernizarea statului a generat creşterea activităţilor economice, prin implicarea sa în economie şi în mediul social, ceea ce a dus dezvoltarea sferei de acţiune a finanţelor şi implicit a finanţelor publice, cuvântul finanţe dobândeşte noi sensuri: bugetul de stat, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă, etc., adică resursele, relaţiile şi operaţiunile băneşti. În prezent există mai multe sensuri pe care specialiştii le dau noţiunii de finanţe publice:

- fonduri băneşti, constituite din venituri şi resurse băneşti prelevate la dispoziţia statului, necesare îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor acestuia;

- fonduri băneşti şi bunuri materiale utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice;

- veniturile şi cheltuielile statului într-o perioadă de timp;

- formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în acest proces;

- buna gospodărire a statului, precum şi regulile şi principiile care stau la baza utilizării fondurilor băneşti şi bunurilor economice publice;

- mijloace de intervenţie a statului în economie;

- totalitatea activităţilor desfăşurate de sectorul public al economiei, inclusiv politicile financiare;

- relaţiile economico-sociale ale statului care apar pe tot parcursul constituirii fondurilor băneşti publice în vederea repartizării acestora pentru satisfacerea nevoilor societăţii.

De-a lungul timpului, concepţiile despre finanţe au evoluat continuu, astfel încât putem vorbi de o concepţie clasică care corespunde capitalismului ascendent (secolele XVIII – XX), şi de una modernă, caracterizată de dezvoltarea monopolurilor (secolul XX).

- 4 –

Concepţia clasică reflectă doctrina literară potrivit căreia, intervenţiile statului asupra activităţii economice limitau libertatea de acţiune a iniţiativei private, a liberei concurenţe. Statul trebuie să se limiteze la sarcinile sale tradiţionale, care vizează menţinerea ordinii interne, apărarea ţării, diplomaţie, învăţământ, sănătate, etc. În cadrul acestei concepţii statul, finanţele publice au sarcina de a asigura resursele necesare întreţinerii şi funcţionării instituţiilor publice, astfel încât să nu fie modificate relaţiile social – economice existente.