Finanțe Publice

1. FINANTE PUBLICE – CONCEPT, CONTINUT, FUNCTII

1.1. Conceptul de finante publice

1.2. Evolutia finantelor publice

1.3. Continutul economic al finantelor publice

1.4. Functiile finantelor publice

1.4.1. Functia de repartitie

1.4.2. Functia de control

1.5. Rolul finantelor publice in economia de piata

1.1. Conceptul de finante publice

Finantele publice constituie o componenta importanta a vietii social-economice a fiecărei tari, iar impactul lor asupra economiei nationale are conotatii atât in proportiile (dimensiunile) si distribuirile Produsului Intern Brut (P.I.B.), cât si in modul concret de realizare a acestui proces. Existenta finantelor publice este indisolubil legatã de existenta statului care are de indeplinit functii si sarcini importante in ce priveste organizarea si conducerea activitatii economico-sociale nationale, apararea independentei si suveranităţii tarii.

In procesul procurarii si repartizarii resurselor financiare necesare statului pentru a-si indeplinii functiile si sarcinile sale, se formeaza anumite relatii sociale, de natura economica care exprima modul de repartizare a unei parti din P.I.B. intre diverse categorii sociale. Prin urmare, finanţele publice reprezintă relaţiile apărute în procesul de asigurare si repartizare a fondurilor necesare statului exprimate in forma baneasca (valorica). Aceste relatii se concretizeaza in transferuri banesti de la agenti economici, institutii si persoane fizice la bugetul statului, de la bugetul de stat catre agentii economici, intre institutii si chiar in interiorul unor structuri economice, cu prilejul formarii sau utilizarii diferitelor fonduri. De aceea, exista o deosebire clara intre finantele publice si cele particulare, astfel:

• finantele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, imprumuturile, datoria statului, unitatile administrativ-teritoriale si alte institutii de drept public;

• finantele private cuprind resursele, cheltuielile, imprumuturile, creantele de incasat si obligatiile de plata ale agentilor economici, bancilor, societatilor de asigurare private.

Între finanţele publice şi cele private există unele asemănări, dar şi deosebiri. Astfel, atât finanţele publice, cât şi cele private se confruntă cu probleme de echilibru financiar. Resursele necesare realizării funcţiilor şi sarcinilor statului se procură de la persoane fizice şi juridice prin măsuri de constrângere în principal şi într-o proporţie mai mică pe baze contractuale. Prelevarea unei părţi din venitul persoanelor fizice şi juridice la bugetul statului are caracter obligatoriu, fără contraprestaţie şi este nerambursabilă. Întreprinderile private, pentru completarea resurselor proprii, îşi procură resursele financiare de pe piaţă, pe baze contractuale, în condiţiile rezultate din confruntarea cererii şi ofertei de capital de împrumut.

Statul poate lua anumite măsuri în legătură cu moneda naţională, în care se cvonstituie fondurile publice, în timp ce întreprinderile private nu pot influenţa în mod legal această monedă pe care şi ele o folosesc.

Finanţele publice sunt folosite în scopul satisfacerii nevoilor genarale ale societăţii, în timp ce finanţele private sunt puse în slujba realizării de profit de către întreprinzătorii individuali.

Gestiunea finanţelor publice este supusă dreptului public, iar gestiunea financiară a întreprinderilor urmează regulile dreptului comercial.

Noţiunile de finanţe publice şi finanţe private sunt adecvate situaţiei din ţările cu economie de piaţă, în care cea mai mare parte a mijloacelor de producţie se află în proprietate privată, ceea ce face posibilă şi necesară realizarea unei demarcaţii între sectorul public şi cel privat. În orânduirea socialistă, faptul că mijloacele de producţie se află în proprietate colectivă, de stat sau de grup, face ca noţiunea de de finanţe private să nu aibă obiect. În schimb se utilizează noţiunea de finanţe socialiste, care cuprinde pe lângă finanţele statului şi ale unităţilor sale şi finanţele organizaţiilor cooperatiste.

Cu timpul, termenul finante a capatat un sens foarte larg, incluzând bugetul statului, creditul, operatiile bancare si de bursa, relatiile cambiale s.a.

Conceptiile specialistilor privind finantele sunt diferite. Astfel, finantele sunt considerate ca fiind, dupa caz:

• fonduri banesti la dispozitia statului;

• bani si bunuri utilizate pentru functionarea institutiilor publice;

• mijloace de interventie a statului in economie (impozite, imprumuturi, alocatii bugetare, subventii si alte pârghii sau instrumente cu ajutorul carora statul intervine in viata economica);

• ansamblul activitatii desfasurate de sectorul public al economiei;

• relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii si repartizarii fondurilor publice etc.

Toate conceptiile privind finantele demonstreaza ca cei care le-au promovat au pus accentul pe un anumit aspect al finantelor, considerat semnificativ, concludent, pentru caracterizarea acestora. In realitate, intre resursele banesti prelevate la dispozitia statului in vederea satisfacerii nevoilor sociale, modalitatile concrete prin care se procura si se distribuie aceste resurse, instrumentele prin care statul intervine in viata economica, metodele de gestionarea resurselor financiare publice si formele juridice pe care le imbraca toate acestea, exista legaturi strânse.

1.2. Evolutia finantelor publice

In vorbirea curenta, ca si in literatura de specialitate, se utilizeaza diverse expresii care fac parte din familia cuvântului finante, in sensuri apropiate sau diferite, dupa caz: finante, finante publice, finante private s.a.

Cuvântul finante provine de la latinescul finare, care inseamna, in sens general, a termina, a incheia si in sens restrâns, a aranja o afacere, a termina un diferend prin mijlocirea banului, o actiune judecatoreasca sau o hotarâre a justitiei in legatura cu o plata de bani. In secolele XIII-XIV s-au folosit expresiile finantio, financias si financia pecuniria, cu sensul de plata in bani. In secolul al XV-lea, in Franta, se foloseau expresiile hommes de finances si financiers (pentru denumirea arendasilor de impozite si a persoanelor care incasau impozitele regelui), finance (suma de bani, venit al statului), financies (pentru denumirea intregului patrimoniu al statului).

In Germania, in secolele XV-XVII, se utilizau termenii finanz (care insemna plata in bani), finanzer (care desemna pe camatar).

În ţara noastră, încă din secolul al XIX lea s-a folosit notiunea de fisc, care denumea organul financiar care încasa impozitele, taxele, amenzile, etc.

De-a lungul anilor, concepţiile despre finanţe au evoluat continuu. În această evoluţie se conturează două etape distincte: prima corespunde, în linii generale maşinismului, capitalismului ascendent (secolele XVIII-XX), iar ce-a de-a doua corespunde dezvoltării monopolurilor (secolul XX, mai ales după marea recesiune economică mondială din 1929-1933). Concepţiile din prima etapă sunt considerate clasice, iar cele din etapa următoare, moderne.