Finanțe publice

CAPITOLUL I.

ROLUL SI FUNCŢIILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE SI LOCALE ÎN SISTEMUL ECONOMIC SI FINANCIAR NAŢIONAL

1.1. Reprezentarea economiei naţionale cu ajutorul Sistemului Conturilor Naţionale

Sistemul Conturilor Naţionale realizeazã prezentarea simplificatã, dar coerentã, a realitãţii economice, în toatã complexitatea acesteia. Este simplificatã deoarece constituie un model redus al ansamblului activitãţii economice şi coerentã pentru cã realizeazã o imagine fidelã a globalizãrii fluxurilor, fãrã sã-l descrie pe fiecare dintre acestea.

Conturile naţionale ale venitului şi produsului intern (net sau brut) cuprind o situaţie sinteticã ce recapituleazã tranzacţiile realizate între economia internã şi exterior, situaţie concretizatã într-un cont intitulat "Restul lumii", în care se regăsesc toate operaţiunile efectuate între unităţile rezidente, respectiv cele care formează economia naţională şi unităţile nerezidente.

Contabilitatea naţionalã înregistreazã operaţiunile nefinanciare, din punct de vedere al capitalului şi al finanţãrii faţã de restul lumii. In statisticile finanţelor publice, operaţiunile nefinanciare sunt prezentate sub forma veniturilor şi cheltuielilor publice, iar operaţiunile financiare sub forma împrumuturilor nete şi a finanţãrii deficitului sau a utilizãrii excedentului bugetului general consolidat.

Agenţii economici sunt grupaţi în sectoare instituţionale, potrivit funcţiunii lor principale:

- societãţile şi cvasi-societãţile nefinanciare

- menajele (sau gspodăriile populaţiei, incluzând aici şi pe întreprinzătorii individuali)

- administraţiile publice şi administraţiile private

- instituţiile financiare

- restul lumii.

Activitatea economicã a oricãrei naţiuni este compusã dintr-un numãr foarte mare de operaţiuni diverse. Pentru a reuşi o reprezentare simplã şi realã a acestei activitãţi, conturile naţionale realizeazã gruparea operaţiunilor după natura lor, repectiv operaţiuni de producţie, distribuţie, consum, acumulare şi finanţare.

În reprezentarea statistică pe care o prezintă Conturile Naţionale există o corespondenţă strânsă între sectoarele instituţionale şi funcţiunile economice care exprimă activitatea economică realizată.

Prin gruparea în categorii de operaţiuni omogene a tuturor tranzactiilor efectuate de sectoarele instituţionale se obţine o imagine succintă, dar şi clară în acelaşi timp, sub forma conturilor, ceea ce permite realizarea unei analize comparative a fluxurilor de venituri şi cheltuieli (sau a fluxului de creanţe şi datorii) ale fiecărui sector în cursul perioadei analizate. Prin aceasta, Sistemul Conturilor Naţionale arată care sunt circuitele economice ce se stabilesc în procesele de producţie, de repartiţia veniturilor sau de circulaţie a mijloacelor de finanţare.

Sector instituţional Funcţia principală Resursele principale

Societăţi şi qvasi-societăţi nefinanciare Producţia de bunuri şi servicii comerciale nefinanciare Veniturile din vânzări

Instituţii de credit Finanţarea - respectiv colectarea, transformarea şi repartiţia - disponibilităţilor financiare Fondurile provenite din angajamentele financiare contractate.

Societăţi de asigurări Asigurarea, respectiv garantarea unei plăţi în cazul realizării unui risc. Primele contractuale sau cotizaţiile sociale voluntare.

Administraţiile publice Producerea de servicii necomerciale destinate colectivităţii şi efectuarea de operaţiuni de redistribuire a venitului naţional. Vărsăminte obligatorii efectuate de sectoarele instituţionale şi primite direct sau indirect.

Administraţiile private Producerea de servicii necomerciale, în general fără scop lucrativ, a serviciilor comerciale destinate Gospodăriilor populaţiei. Contribuţii benevole efectuate de Gospodăriile populaţiei sau cumpărările efectuate de acestea.

Gospodăriile populaţiei Consumul şi, în calitate de întreprinzători particulari, producerea de bunuri şi servicii comerciale nefinanciare. Remuneraţia factorilor de producţie; transferuri efectuate de alte sectoare; venituri din vânzări.

Tabloul Economic de Ansamblu reuneşte sectoarele instituţionale şi, de asemenea, prezintă relaţiile economiei naţionale cu exteriorul, prin intermediul contului numit "Restul lumii", care cuprinde toate operaţiunile efectuate de rezidenţi în relaţiile cu unităţile nerezidente. Tabloul Economic de Ansamblu este un tablou de sinteză, însoţit şi completat de tablouri anexă, care furnizează informaţii mai detaliate despre domeniile cheie ale economiei naţionale. Astfel, Tabloul Intrări-Ieşiri prezintă o analiză specifică a procesului de producţie la nivel naţional, precum şi ansamblul fluxurilor de bunuri şi servicii care circulă între agenţii economici autohtoni şi cei nerezidenţi.

De asemenea, Tabloul Operaţiunilor Financiare detaliază mecanismele financiare ale activităţii economice şi rolul pe care îl joacă intermediarii financiari.

Secvenţa conturilor pentru fiecare sector instituţional • - Contul de producţie

Prezintă în resurse producţia şi în utilizare consumul intermediar, soldul rezultat fiind valoarea adăugată brută, indicator ce măsoară valoarea nou creată în cursul procesului de producţie.

• - Contul de exploatare

Are în resurse valoarea adăugată brută, la care se adaugă, dacă este cazul, subvenţiile de exploatare.

Utilizările reprezintă o primă repartiţie a veniturilor direct legată de procesul de producţie, sub forma remuneraţiilor vărsate salariaţilor şi impozitele legate de producţie.

Soldul acestui sub-cont este excedentul brut de exploatare, care reprezintă venitul primar pe care agentul economic îl obţine din activitatea sa.

• - Contul de venit

Prezintă în resurse excedentul brut de exploatare, la care se adaugă transferurile pe care le primeşte de la alte unităţi:

în cazul gospodăriilor populaţiei, aceste transferuri sunt constituite din salarii;

în cazul Statului, transferurile sunt impozitele;

în cazul unei bănci, aceste transferuri sunt, în principal, dobânzi sau dividende.

În utilizări, contul de venit prezintă:

- în cazul întreprinderilor, sumele distruibuite de aceasta sub formă de dividende, plăţile de asigurare / daune, transferurile fără contrapartidă

- în cazul gospodăriilor, dobânzile plătite, primele de asigurări, impozitele pe venit şi patrimoniu, cotizaţiile sociale, transferurile fără contrapartidă către adminisitraţiile publice sau private etc.

- în cazul sectorului administraţiei publice, subvenţiile de exploatare şi de import pe care aceasta le acordă întreprinderilor, plăţile aferente proprietăţii, transferurile fără contrapartidă, între care sunt prestaţiile sociale, transferurile între administraţiile publice, plăţile pentru cooperarea internaţională etc.

Soldul acestui sub-cont este venitul disponibil brut.

• - Contul de utilizare a venitului

Are ca resursă venitul disponibil, iar ca utilizare înregistrează un singur flux, respectiv consumul final. Astfel, pentru a studia comportamentul Gospodăriilor, se pune în evidenţă partea din venitul lor disponibil pe care o consacră cheltuielilor de consum final, soldul cu care se încheie acest sub-cont fiind economia brută, indicator ce arată suma cu care a variat, în timpul exerciţiului financiar considerat, patrimoniul unităţilor instituţionale pentru care s-a întocmit contul.

• - Contul de capital

Resursa economie brută este utilizată în vederea modificării patrimoniului, contul prezentând modul în care eventualele transferuri de capital primite sau vărsate au fost utilizate pentru a finanţa acumularea de active nefinanciare (echipamente, stocuri, terenuri şi active necorporale).

Soldul contului se numeşte capacitate de finanţare, dacă este pozitiv şi, invers, dacă este negativ, necesar de finanţare. Capacitatea sau necesarul de finanţare se traduc prin creşterea sau diminuarea valorii nete a patrimoniului financiar.

• - Contul financiar

Contul financiar descrie diversele fluxuri monetare care afectează acest patrimoniu financiar, modificându-i valoarea netă şi structura. Elementele patrimoniale se materializează în creante sau datorii, care modifică situaţia patrimonială existentă. De exemplu, o ieşire monetară se traduce printr-un flux net negativ de creanţe.

Soldul contului financiar, calculat ca diferenţa dintre fluxurile nete de creanţe şi fluxurile nete de datorii se numeşte soldul creanţelor şi datoriilor.