Extras din curs

Capitolul I: Buget de Stat: ramura principală a finanţelor publice

1.1 Conceptul şi caracterul istoric al finanţelor publice

În toate timpurile statul a avut o influenţă importantă asupra dezvoltării social-economice a ţării, însă după cum se ştie, comuna primitivă nu a cunoscut statul. În această orînduire, diferitele funcţii publice- organizarea muncii în comun, amplasarea conflictelor dintre ginţi şi triburi, supravegherea respectării obiceiurilor, a ritualurilor religioase, apărarea membrilor unui trib împotriva atacurilor altui trib- erau îndeplinite de oameni aleşi de către întreaga populaţie. Cu timpul însă, diviziunea socială a muncii a condus la creşterea productivităţii muncitorilor, la sporirea producţiei şi la dezvoltarea schimbului, şi-a făcut apariţia proprietatea privată, a crescut inegalitatea de avere, iar societatea s-a scindat în clase.

Odată cu apariţia societăţii în clase antagoniste, a apărut necesitatea unei instituţii care să apere privilegiile celor avuţi împotriva celora neavuţi, să ocrotească interesele stăpînilor de sclavi împotriva sclavilor. Această instituţie, care era statul, şi-a făcut apariţia.

Instituirea forţei publice constă nu numai din oameni înarmaţi, ci din accesorii materiale şi din tot felul de instituţii de constrîngere.

Separarea statului de societate în sfera relaţiilor economice îşi găseşte expresia în aceea că statul îşi are veniturile, cheltuielile şi datoriile sale proprii; el îşi procură resursele necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale cu ajutorul constrîngerii, pe care o exercită asupra membrilor societăţii.

Dezvoltarea economică cunoaşte patru stadii de dezvoltare:

- orînduirea sclavagistă, (apariţia primelor impozite, împrumuturi);

- orînduirea feudală, (relaţiile marfă-bani)

- orînduirea capitalistă, (folosirea naţională a resurselor băneşti)

- orînduirea socialistă,(mobilizarea venitului naţional şi utilizarea lui în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor acestuia)

Sfera finanţelor diferă de la o orînduire la alta. Astfel, în sclavagism şi feudalism, sfera finanţelor a fost limitată de slaba dezvoltare a proporţiei de mărfuri şi a relaţiilor băneşti şi de necesităţile relativ reduse de mijloace pentru întreţinerea aparatului de stat.

În capitalism finanţele au căpătat o largă dezvoltare , ca urmare a generaluzării relaţiilor marfă-bani şi a sporirii necesităţilor de resurse băneşti ale statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale.

În socialism sfera finanţelor a avut o mare extindere, determinată de înlocuirea proprietăşii private cu proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie.

Cu timpul, prin extinderea atribuţiilor care i-au fost încredinţate sau pe care statul şi le-a arogat, resursele (fluxurile) financiare au fost direcţionate spre finanţarea unor cheluieli tot mai variate şi tot mai apropiate de cererea publică.

M.L.Brown consideraă că, finanţele publice studiază raporturile dintre cheluielile publice, sistemul de impozite şi comportamentul activităţii economice, care sunt indivizii, familiile ţi firmele.

Ştiinţa finanţelor publice este o ramură importantă a ştiinţei economice, care face progrese permanente, cerute şi generate de mobilitatea mare a fenomenelor economice, sociale şi politice care au loc în societatea contemporană.

Comparativ cu alte discipline din grupul ştiinţelor sociale, domeniul specific de studiu pentru ştiinţa finanţelor publice s-a conturat abia în cea de-a doua jumătate a sec.XIX. De-a lungul secolului XX, finanţele publice s-au confruntat cu siutuaţii noi şi complexe: crize economice, extinderea democraţiei şi a luptei dintre partidele politice pentru putere, revendicări sociale ample, apariţia fenomenului globalizării, a migraţiei capitalului, şi a forţei de muncă. Toate aceste fenomene reclamă metode şi instrumente ştiinţifice de analiză şi decizie pentru a răspunde imperativelor vremii