Finanțe și Bugete Publice

Noţiuni introductive

1.1. Geneză, concept, ştiintă

1.1.1. Geneza finantelor

Comuna primitiva nu a cunoscut conceptul de stat. În această perioadă diferitele

funcţii publice erau îndeplinite de oameni aleşi de către comunitate. Diviziunea socială a

muncii care duce la creşterea productivităţii muncii şi la apariţia proprietăţii private duce

şi la scindarea societăţii în clase.

Odată cu această scindare a societăţii în clase antagoniste apare şi necesitatea unei

instituţii care să protejeze proprietatea privată. Această instituţie este statul.

Instituirea forţei publice nu presupune doar oameni înnarmaţi ci şi accesorii

materiale şi instituţii de constrângere.

Separarea statului de societate în sfera relaţiilor economice se exprimă prin faptul

că statul are propriile venituri, cheltuieli şi datorii.

Statul îşi procură resursele necesare funcţionării şi îndeplinirii funcţiilor sale cu

ajutorul constrângerii, pe care o aplică asupra membrilor societăţii.

În primele stadii de dezvoltare ale orânduirii sclavagiste unele funcţii publice erau

onorifice iar resursele necesare aşa-ziselor cheltuieli publice erau asigurate prin prestaţii

în muncă şi în natură. Spre sfârşitul acestei perioade când începe dezvoltarea economiei

de schimb statul sclavagist foloseşte şi resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor

publice. Acesta este momentul istoric în care putem vorbi despre primele elemente de

finanţe.

În feudalism statul a continuat să folosească pe scară largă prestaţiile şi dările în

natură. Abia în capitalism când producţia de mărfuri devine predominantă, relaţiile

băneşti capătă o largă dezvoltare şi în consecinţă cheltuielile publice sunt acoperite

aproape exclusiv din resurse băneşti. În această perioadă activitatea statului se

caracterizează prin 2 funcţii:

- funcţia internă care constă în menţinerea ordinii interne şi asigurarea

funcţionării instituţiilor sale;

- funcţia externă de apărare a ţării sau de extindere a teritoriului prin acţiuni

militare.

În procesul procurării şi repartizării resurselor statului se nasc anumite relaţii

sociale. Aceste relaţii de natură economică exprimă repartizarea unei părţi din produsul

social prin intermediul statului între diferite grupuri sociale. Aceste relaţii exprimate

băneşte sunt relaţii financiare sau finanţe. Existenţa finanţelor este legată deci de

existenţa statului ,de folosirea banilor în repartizarea produsului social.

1.1.2. Conceptul de finanţe

6

În legatură cu conceptul de finanţe părerile specialiştilor sunt impartite. Unii

economişti consideră finanţele ca fiind fonduri băneşti la dispoziţia statului.

Alte opinii : finanţele reprezintă bani şi bunuri utilizate pentru funcţionarea

instituţiilor publice. Alt grup de economişti definesc finanţele ca fiind totalitatea

resurselor şi a sarcinilor referitoare la activitatea instituţiilor publice. Finanţele

reprezintă gospodăria statului precum şi regulile şi principiile administrării bunurilor

şi banilor.

Altă definiţie spune că finanţele reprezintă mijloace de intervenţie a statului în

economie.

Concepţiile despre finanţe au evoluat de-a lungul timpului conturându-se 2 etape

distincte:

1.Conceptiile clasice( sec. XVIII –sec. XX ) reflectă doctrina liberală potrivit

căreia activitatea economică trebuie să se desfăşoare în conformitate cu principiul

laissez-faire, laissez-passer prin care se urmăreşte evitarea oricărei intervenţii din partea

autorităţilor publice ce ar putea perturba iniţiativa privată, libera concurenţă şi acţiunea

legilor pieţii.

Principiile formulate de liberali care stau la baza finanţelor clasice sunt:

- cheltuieli publice reduse la minim;

- cheltuielile publice determină diminuarea capitalului productiv al ţării;

- cheltuielile publice trebuie finanţate pe seama impozitelor plătite de membrii

comunităţii numai în masura în care aceste cheltuieli se fac în interesul general al

societăţii;

- impozitele reprezintă un rău deoarece afectează acumularea de capital productiv,

dar sunt un rău necesar deoarece finanţează cheltuielile publice indispensabile societăţii;

- veniturile bugetare curente trebuie să acopere cheltuielile publice anuale altfel

statul se îndatorează în scopuri neproductive;

- apelul la împrumuturi este nefast deoarece determină

creşterea datoriei publice care antrenează cheltuieli bugetare suplimentare cu dobânzi,

constituind astfel o povară pentru generaţiile viitoare.