Finanțele Firmei

Noţiuni Introductive

1.1 Structura finanţelor firmei

În sens larg, prin finanţele firmei se înţelege ansamblul de instrumente care concură la asigurarea resurselor de natură monetară sau financiară necesare funcţionării şi dezvoltării firmei.

În sens restrâns, prin finanţele firmei se înţelege averea exprimată monetar de care dispune o firmă la un moment dat, avere utilizată pentru realizarea obiectului său de activitate precum şi pentru atingerea obiectivelor strategice fixate.

În literatura de specialitate există trei modalităţi de manifestare a finanţelor firmei şi anume:

1. ca practică financiară: Gestiune financiară şi Analiză financiară

2. ca politică financiară: Politica de investiţii, Politica de finanţare şi Politica de dividend.

3. ca teorie financiară: Ipoteze, Modele,Verificare empirică, Validare statistică.

Majoritatea lucrărilor de specialitate moderne referitoare la finanţele firmei desemnează acestei discipline o sarcină fundamentală şi anume: maximizarea valorii firmei sau maximizarea avuţiei acţionarilor (maximizarea capitalizării bursiere).

O firmă va crea valoare pentru acţionarii săi atunci când rentabilitatea capitalului investit este superioară costului diferitelor surse de finanţare (surse proprii, surse împrumutate).

Structura finanţelor firmei este dată de structura surselor sale de finanţare:

1. surse proprii (autofinanţare): reprezintă capacităţi financiare constituite de însăşi firma în cauză, pe seama:

1) profitului;

2) provizioanelor;

3) rezervelor;

4) amortizări;

2. surse externe (finanţare externă): reprezintă ansamblul aporturilor definitive sau temporare (provizorii) aduse firmei de către persoane sau instituţii externe ca:

1) majorări de capital;

2) împrumuturi pe termen lung;

3) împrumuturi pe termen scurt.

Finanţele firmei sunt puse în evidenţă, atât în structura cât şi în dinamica lor, de bilanţul financiar al firmei. Prin intermediul celor două părţi ale sale, activul şi pasivul, bilanţul firmei pune în evidenţă atât sursele de finanţare (capitalul) cât şi direcţiile în care sunt utilizate sursele de finanţare (averea).

Din punct de vedere structural, partea de capitaluri a firmei (capitaluri care finanţează partea de avere a firmei) este format din următoarele posturi:

1) capitaiul propriu: cuprinde fondurile permanente de care dispune firma. Ele finanţează cea mai mare parte a activelor imobilizate, constituind un indiciu important de garanţie pentru terţi.

1.1. capital: ansamblul aporturilor în bani şi în natură ale asociaţilor sau acţionarilor, fie în momentul înfiinţării firmei fie pe parcurs (apar ca poziţie distinctă capitalul subscris vărsat, respectiv capitalul subscris nevărsat)

1.2. prime legate de capital:

1.2.1. prime de emisiune: diferenţa dintre valoarea nominală a acţiunii şi valoarea sa de subscriere

1.2.2. prime de fuziune sau de aport: diferenţa dintre aportul net al firmei absorbite şi creşterea de capital a firmei absorbante

1.3. rezerve din reevaluare: diferenţele dintre valorile neevaluate figurând în activ şi valorile contabile după evaluare

1.4. rezerve:

= rezerve legale: un nivel procentual din profitul brut, stabilit prin

lege

= rezerve pentru acţiuni proprii: se constituie potrivit legii

= rezerve statutare: se constituie anual din profitul net al societăţii,

conform statului şi în cotele şi limitele prevăzute de lege

= alte rezerve: nu sunt prevăzute de lege sau statut şi pot fi constituite în

mod facultativ, pe seama profitului net pentru: a) acoperirea pierderilor;

b) creşterea capitalului social; c) alte scopuri hotărâte de adunarea

generală

1.5. rezultatul reportat: partea din rezultatul exerciţiului anterior a cărui repartizare a fost amânată de adunarea generală

1.6. rezultatul exerciţiulu financiar: diferenţa dintre veniturile totale şi cheltuielile totale ale firmei (este prezentat în anexa la bilanţ “Contul de profit şi pierdere”), din care face parte ct. 121 profit şi pierdere şi ct. 129 repartizarea profitului realizat în exerciţiul curent