Finanțele firmei

1-CONCEPTUL sI FUNCtIILE FINANtELOR ÎNTREPRINDERII

Finantele agentilor economici reprezintã veriga primarã, de bazã, a întregului sistem

financiar si de credit, deoarece, majoritatea fondurilor bãnesti, formate la diferite niveluri, îsi

au izvorul în veniturile create în celulele de bazã ale economiei nationale.

Activitatea economico-financiarã a unei firme nu poate fi conceputã în afara mediului

în care functioneazã si evolueazã; din acest mediu, firma îsi colecteazã resursele si efectueazã

plãti, restituiri de fonduri.

Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care firma le întretine cu toti agentii

economici si financiari, cu statul si cu alte organisme interne si internationale.

Firma, în complexitatea activitãtii desfãsurate, este o combinatie de factori materiali

(capital economic) cu factori umani, este un agent economic, o entitate, un centru de decizie,

care evolueazã într-un mediu complex.

Ca agent economic, întreprinderea intrã în relatii cu alti agenti pe care îi întâlneste pe

diferite piete, unde are loc schimbul de bunuri si servicii pe bazã de monedã-Cantitãtile de

mãrfuri oferite si solicitate, precum si preturile sunt variabile, ceea ce influenteazã echilibrul,

astfel cã, firma este supusã unor legi economice-În urma acestor schimburi ia nastere

universul financiar, care apare simultan, ca o contraparte a celui economic si ca un univers

autonom, organizat pe pietele sale proprii, pe care se schimbã active financiare si monedã.

Agentii economici si financiari, care se întâlnesc pe diferite piete si între care apar

diverse raporturi, reprezintã contextul social în care functioneazã si evolueazã firma.

Acesti actori ai pietei pot fi grupati astfel:

-furnizori – pe care firma îi întâlneste pe piata de achizitie a materialelor,

materiilor prime si a serviciilor contractate;

-clienti – pe care firma îi întâlneste pe piata de desfacere a produselor realizate si

a serviciilor prestate;

-salariati si manageri – pe care firma îi întâlneste pe piata fortei de muncã;

-actionari sau asociati, investitori, detinãtori de capital si intermediari financiari

– pe care firma îi întâlneste pe piata financiarã.

Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor

bãnesti necesare realizãrii variatelor activitãti economice, sociale, culturale, la nivel de firmã

reprezintã esenta finantelor acesteia-Finantele firmei, desi îsi gãsesc sediul în sfera repartitiei,

au o puternicã influentã si asupra productiei, circulatiei si consumului.

2

Finantele întreprinderii se prezintã ca o ramurã a finantelor, care analizeazã

mecanismele si metodele de procurare si gestionare a resurselor financiare, izvoarele si

destinatia acestor resurse, în vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerii de profituri.

Finantele întreprinderii trebuie sã-si aducã contributia la consolidarea economiei de

piatã, la dezvoltarea proprietãtii private, la buna administrare si gestionare a patrimoniului, la

asigurarea unui circuit normal si eficient al capitalului.

Asadar, agentii economici au un rol primordial în buna functionare a mecanismelor

economiei de piatã, în dezvoltarea economicã si socialã a tãrii.

Deciziile economico – financiare care se iau în cadrul întreprinderii, pot fi

clasificate în trei mari categorii:

-decizii privind în ce domenii de activitate trebuie investite resursele financiare

detinute de firmã;

-decizii privind de unde, cum si în ce conditii se pot procura fondurile necesare

finantãrii activitãtii agentului economic;

-decizii privind cât de mult si sub ce formã trebuie returnate fondurile

împrumutate.

a-Functia de repartitie

În conditiile economiei de piatã, functia de repartitie este influentatã de:

-formele de proprietate;

-autonomia agentului economic;

-strategiile de dezvoltare;

-management.

Acestea îsi pun pecetea asupra formãrii, cresterii si repartizãrii fondurilor, asupra

rationalizãrii cheltuielilor, asupra eficientei întregii activitãti.

La modul general, se poate spune cã functia de repartitie constã în formarea

capitalurilor, alocarea si folosirea lor în scopul realizãrii obiectivului firmei.

Functia de repartitie reflectã în general:

-colectarea capitalurilor initiale din diferite izvoare;

-circuitul si repartizarea acestora pe destinatii;

-utilizarea si reconstituirea lor;

-modificarea proportiilor fondurilor prin retinerea de resurse financiare ce se

degajã din capacitatea de autofinantare si atragerea unor resurse externe

(aporturi noi de capital si împrumuturile);

-gestionarea capitalurilor;

-desfãsurarea activitãtii economice si obtinerea de rezultate financiare.

Procurarea si dezvoltarea activului economic sau a aparatului de productie reclamã

existenta unor izvoare de resurse bãnesti, corespunzãtoare, de finantare-Fondurile bãnesti –

proprii si împrumutate – se avanseazã si se încorporeazã în elementele de activ, trecând prin

diferite faze ale circuitului economic, cu precizarea cã, dacã activitatea firmei va fi eficientã,

ele vor fi recuperate cu un surplus monetar-În aceste conditii, functia de repartitie reflectã

atât reconstituirea capitalurilor initiale, cât si a celor destinate expansiunii si satisfacerii

altor obligatii ale firmei, ultimele douã categorii de capital avându-si izvorul în surplusul

monetar obtinut ca efect al unei activitãti rentabile.

În acest context, functia de repartitie reflectã în special:

-constituirea capitalurilor proprii si împrumutate;

-alocarea si folosirea lor potrivit ciclurilor de exploatare si de investitii;

-formarea si repartizarea profitului;

-restituirea împrumuturilor si achitarea diferitelor obligatii ale firmei.

3

Prin intermediul finantelor, respectiv prin functia de repartitie a acestora, se formeazã

si utilizeazã o gamã variatã de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale firmei, ale

asociatilor sau actionarilor, ale salariatilor si a unor nevoi generale ale societãtii.