Finanțele întreprinderii

Finantele intreprinderii, ca parte integranta de baza a finantelor publice, incumbă constituirea, repartizarea si gestionarea resurselor financiare necesare pentru realizarea obiectivelor sale economice, financiare si sociale, concretizate in: producerea de bunuri si servicii în vederea satisfacerii cerintelor consumatorilor si furnizarea lor, la timpul oportun si în cantitati optime; asigurarea echilibrului financiar; obtinerea profitului necesar dezvoltarii activitatii si remunerarii acţionarilor; ocuparea forţei de munca s. a.

Obiectul finanţelor întreprinderii include:

- Constituirea si lărgirea capitalului social;

- Crearea si/sau atragerea mijloacelor financiare necesare derularii ritmice a activităţtii operationale;

- Constituirea unei structuri financiare optime;

- Asigurarea circuitului fondurilor conslituite ;

- Mobilizarea creanţelor si efectuarea plăţilor;

- Plasarea eficienta a mijloacelor banesti excedentare;

- Formarea si repartizarea profitului, remunerarea actionarilor si finantarea cresterii economice.

Conţinutul si rolul finantelor întreprinderii se dezvolta prin functiile pe care acestea le indeplinesc şi anume: functia de asigurare, funcţia de repartiţie, functia de control.

Functia de asigurare presupune asigurarea întreprinderii, in cantitate optima si la timpul oportun, cu resursele financiare necesare, prin apelarea la o gama larga de surse.

Funcţi de repartitie constă în repartizarea resurselor acumulate şi constituirea unui sistem de fonduri necesare indeplinini programelor economice, financiare si sociale ale intreprinderii;

Functia de control, prin executarea careia se urmareste organizarea şi functionarea in conditii de eficienta a intreprinderii si in corespundere cu legislaţia in vigoare a tarii. Deosebim doua forme de control financiar; intern si extern. Controlul financiar intern se executa de persoane abilitate cu functii în acest domeniu (contabil-sef, director financiar, managerul general, acjionari, comisia de cenzori etc.) si are ca obiectiv evitarea imobilizarii fondurilor, depistarea dereglarilor ce se pot solda cu nerespectarea termenelor de incasari si plati, cu neîndeplinirea contractelor de producfie-vanzare, irosirea patrimoniului etc., in vederea luarii măsurilor operative de lichidare a acestora.

Controlul financiar extern se execută:

– de catre organele financiare centrale si locale care urmaresc veridicitatea calcularii impozitelor si taxelor datorate statului, modul de aplicare a preturilor şi tarifelor, calculul salariilor etc.;

– de catre banci, alte institutji de creditare, in ceea ce priveste gradul de lichiditate si de solvabilitate a intreprinderii, respectarea regimurilor de decontare, a formelor si instrumentelor de plata, rambursarea la timp a împrumutului.

Principiile de organizare a activitatii financiare sunt:

1. Eficienţa şi rationalitatea. Acest principiu deriva din teoria comportamentului rational al lui ,,homo economicus", care considera profitul drept cea rnai puternica motivatie a intreprinzătorului. “Este imposibil, pentru fermier, ca ş pentru manufacturier (intreprinzatorul industrial) - spunea David Ricardo - sa trăiasca fara profit, tot aşa cum muncitorul nu poate trai fara salariu. Motivul care ii face să acumuleze se va reduce cu fiecare micşorare a profitului si el va inceta complet atunci cand acesta va fi asa de mic, incat nu va mai oferi o recompense suficienta pentru truda lor si pentru riscul pe care ei si-l asuma, întrebuinţându-şi capitalul într-un mod foarte productiv"

2. Demarcarea neta a activităţilor cu efecte directe asupra capitalului (emisiuni de acţiuni şi obligatiuni, contractarea de credite si rambursarea lor, încasări şi plăţi, calcularea costurilor si înregistrarea veniturilor ş.a.) de activităţile cu efecte indirecte asupra capitalului (evidenţa stocurilor, întocmirea statelor, evidenţa clienţilor, executarea controlului intern etc.).

Respectarea acestui principiu impune o anumita diviziune a muncii între compartimente si posturi, astfel încât o singura persoana să nu deţină controlul asupra unei tranzacţii. În acest fel, vor putea fi evitate fraudele, efectuarea de operaţiuni ilegale.

Printre factorii care influentează modul de organizare a activitatii financiare a intreprinderii sunt:

1. Forma de proprietate, în functie de care apar deosebiri între sursele si metodete de constituire a fondurilor, în repartizarea profitului, în raporturile financiare cu statul;

2. Particularităţile procesulul de producţie, în funcţie de care apar deosebiri în structura capitalului fix si circulant, izvoarele de provenienţă a fondurilor, viteza de rotatie a capitalului;

3. Conditiile pieţei;

4. Fiscalitatea, etc.

Intrebari de verificare:

1. Clasificati principalele domenii ale finantelor.

2. Care sunt asemanarile si deosebirile dintre finantele publice şi finanţele întreprinderii?

3. Care este obiectul de studiu al disciplinei finantele întreprinderii?

4. Care este rolul finantelor întreprinderii?

5. Numiti si caracterizati functiile finantelor întreprinderii.

6. Care sunt tipurile de control financiar şi persoanele abilitate cu functii în domeniul controlului la nivel de întreprindere?

7. Enumerati pnncipiile de organizare a activitatii financiare.

8. Există diferenţă între relatiile financiare si relaţiile bănesti?

9. Numiti factorii ce influenteaza organizarea activitatii financiare.

10. Prin intermediul caror birouri are loc organizarea activitatii financiare la întreprindere?

Teste-grilă:

1. Continutul finantelor întreprinderii consta în:

a) ansamblul de masuri si activităţi, care au ca obiect fenomenul financiar;

b) ansamblul de activitati ce se desfasoară prin intermediul serviciilor sau directiilor financiare si care se exprimă valoric;

c) organizarea fluxurilor financiare pentru derularea activitatii în conditii de rentabilitate.

2. Obiectivele finantelor întreprinderii constau în:

a) stabilirea unui echilibru între nevoi si resurse în conditiile rentabilitatii optime;

b) stabilirea necesarului optim de mijloace fixe şi active curente;

c) dimensionarea încasarilor si platilor;

d) dimensionarea fondului de rulment si a rentabilităţii.

3. Finanţele întreprinderii contribuie la:

a) constituirea fonduriior banesti;

b) realizarea controlului asupra utilizarii fondurilor;

c) determinarea echilibrului pe termen lung si scurt;

d) asigurarea circuitului normal al fondurilor;

e) repartizarea fondurilor constituite;