Finanțele Întreprinderii

CURS 1 : ASEMĂNĂRI ÎNTRE CONTABILITATEA FINANCIARĂ

ŞI FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

Ambele activităţi:

- au caracter obligatoriu prin lege

- folosesc etalonul valoric, universal (banii)

- folosesc aceleasi date din aceleasi documente de pe aceleasi perioade de gestiune (luna, an)

- sunt animate de principiile prudentei , bunei gospodariri a patrimoniului firmei si eficientei intregii activitati

DEOSEBIRI

CONTABILITATE FINANŢE

1. Caracter retroactive 1.Caracter previzional

2. Caracter pasiv 2. Caracter proactiv

3. Caracter public, extern, transparent, 3. Caracter privat, intern, translucid,

standardizat nestandardizat

4. Scopul este evidenţa patrimoniului 4. Scopul este procurarea fondurilor

şi a operaţiunilor, calculul rezultatului financiare, maximizarea numerarului

şi a poziţiei financiare, calculul disponibil, calculul indicatorilor

obligaţiilor fiscale şi întocmirea de performanţă şi managementul

raportărilor financiare riscurilor

FINANŢELE ÎNTREPRINDERII

DEFINIŢIA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII

- Întreprinderea este o combinaţie de factori materiali şi factori umani, este un agent economic, o entitate, un grup social, un sistem, un centru de decizie, care evoluează într-un mediu complex, format din cinci universuri interdependente:

- Universul economic

- Universul financiar

- Universul social

- Universul instituţional-statal

- Universul internaţional.

- Fenomenul financiar se naşte din relaţiile pe care agentul economic le întreţine cu toţi agenţii economici şi financiari, cu statul şi cu alte organizaţii.

- Viaţa economico-financiară a unei întreprinderi nu poate fi concepută în afara mediului în care funcţionează şi evoluează; din acest mediu, întreprinderea îşi colectează resursele economico-financiare şi tot în cadrul lui îşi efectuează plăţi, restituiri de fonduri, etc.

- Finanţele agenţilor economici reprezintă veriga primară, de bază, a întregului sistem financiar şi de credit, această afirmaţie bazându-se pe faptul că majoritatea fondurilor băneşti care se formează la diferite niveluri îşi au izvorul în veniturile create în celulele de bază ale economiei naţionale. De trăinicia acestor finanţe depinde în cea mai mare măsură soliditatea celorlalte subsisteme financiare.

- În concluzie, esenţa Finanţelor întreprinderii poate fi definită ca reprezentând totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare realizării diferitelor activităţi (economice, sociale, culturale, etc.) la nivel de întreprindere.

- Finanţele întreprinderii, deşi îşi găsesc sediul în sfera repartiţiei, au o puternică influenţă asupra producţiei, circulaţiei şi consumului.

TIPURI DE ŞTIINŢE ECONOMICE

1. Fundamentale (economie politică, microeconomie, macroeconomie)

2. Istorice (istoria economiei naţionale, istoria comerţului internaţional, istoria doctrinelor economice)

3. Ale economiei mondiale (economie mondială, economia comerţului internaţional)

4. De ramură (economia industriei, transporturilor, comerţului, turismului, etc.)

5. De graniţă / integrate (marketing, dreptul comerţului internaţional, sociologie economică, engleză de afaceri)

6. Ale întreprinderii (management, audit intern)

7. Funcţionale (contabilitate, finanţe).

Ramuri ale ştiinţei Finanţelor

1. Finanţe - bănci

2. Finanţele întreprinderii

3. Piaţa de capital (reglementări şi tranzacţii)

4. Finanţe publice, Drept financiar

5. Management financiar, Gestiune financiară

6. Management financiar – bancar

7. Managementul portofoliului de valori mobiliare

8. Fiscalitate, Drept fiscal

9. Analiză – diagnostic financiară

10. Evaluare financiară

11. Finanţe personale

12. Finanţe internaţionale

Funcţiile managementului întreprinderii:

1. Previziune

2. Organizare

3. Coordonare

4. Motivare – mobilizare

5. Control – evaluare – reglare

- Esenţa şi finalitatea managementului este luarea deciziei. Finanţele întreprinderii sunt un furnizor principal de informaţii în vederea luării unor decizii eficiente de către conducere (AGA) şi management.

Funcţiile întreprinderii:

1. Cercetare –dezvoltare

2. Producţie

3. Comercială

4. De personal

5. Contabilă

6. Financiară

7. Marketing

8. Calitate

9. Audit intern

- Finanţele întreprinderii sunt consecinţa materializării funcţiei financiare a întreprinderii. Datorită importanţei sale, s-a individualizat / desprins / separat (distinct) din funcţia financiar-contabilă.

- Finanţele întreprinderii sunt o ştiinţă economică funcţională deoarece ajută celelalte ştiinţe economice să fie aplicate şi toate activităţile să funcţioneze (cercetare, producţie de bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări, marketing, aprovizionare, plăţi – decontări, desfacere, investiţii, etc.)

Finanţele întreprinderii au următoarele trei roluri:

- Funcţional: crearea, tratarea şi difuzarea informaţiilor financiare necesare gestiunii întreprinderii şi acordarea de asistenţă de specialitate celorlalte funcţii ale acesteia.

- Operaţional: asigurarea surselor de finanţare; maximizarea fluxurilor de numerar disponibile; efectuarea încasărilor, plăţilor, decontărilor; controlul financiar; managementul riscurilor; calculul indicatorilor de performanţă.

- Politic: integrarea constrângerilor externe, sociale, economice, financiare, juridice (legislative) şi politice care influenţează activitatea întreprinderii.

În dezvoltarea economiei în etapa actuală apar numeroase bariere, constrângeri şi obstacole, pentru înlăturarea cărora este necesară creşterea rolului finanţelor întreprinderilor. Între aceste obstacole menţionăm:

1. Dezechilibrele grave între sferele reproducţiei şi ramurile economiei naţionale

2. Penuria de resurse, produse şi criza profundă (economică, financiară, de încredere) care domină toate sectoarele de activitate

3. Nivelul tehnologic scăzut al producţiei, al organizării acesteia şi a muncii, al rentabilităţii, randamentului, productivităţii şi eficienţei economice

4. Lipsa de materii prime şi de energie, de tehnologie modernă, de resurse financiare (în special valutare) şi de pieţe

5. Relativa izolare faţă de lumea civilizată cu un grad înalt de dezvoltare

6. Secătuirea resurselor ţării prin înstrăinarea şi exploatarea iraţională a acestora;

7. Subdezvoltarea agriculturii şi a sectorului terţiar, etc.

Finanţele întreprinderii îndeplinesc două funcţii principale, prin cunoaşterea cărora se relevă mai clar rolul lor în economia întreprinderii. Aceste funcţii sunt: REPARTIŢIA şi CONTROLUL.

CURS 2 : FUNCTIILE FINANTELOR INTREPRINDERII

FUNCŢIA DE REPARTIŢIE

- În condiţiile economiei de piaţă, funcţia de repartiţie are cu totul alte valenţe faţă de cele din economia centralizată. Ele sunt imprimate de formele de proprietate, autonomia întreprinderii, strategiile de dezvoltare, de management, etc. şi care îşi pun pecetea asupra formării, creşterii şi repartizării fondurilor, asupra raţionalităţii cheltuielilor şi plăţilor, dând un impuls circuitului şi rotaţiei capitalului, eficienţei întregii activităţi.

- Funcţia de repartiţie constă în formarea capitalurilor şi celorlalte surse de finanţare, în alocarea şi folosirea lor în scopul realizării obiectivului întreprinderii constând în producţie, comercializare, recuperare de fonduri, profit şi rentabilitate ridicată.

- Pe un plan mai analitic, funcţia de repartiţie reflectă colectarea capitalurilor iniţiale din diferite izvoare, circuitul şi repartizarea lor pe destinaţii, utilizarea şi reconstituirea lor, modificarea proporţiilor fondurilor prin reţinerea de resurse financiare care se degajă din capacitatea de autofinanţare şi din atragerea de surse externe, cum ar fi aporturilor noi de capital, împrumuturile, subvenţiile, etc.

- În acelaşi timp, întrucât constituirea şi gestionarea capitalurilor, desfăşurarea activităţilor economice şi obţinerea de rezultate financiare dau naştere unor obligaţii băneşti, funcţia de repartiţie le reflectă şi pe acestea.

- Prin funcţia de repartiţie se formează şi se utilizează o gamă variată de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale întreprinderii, ale asociaţilor sau acţionarilor, ale salariaţilor şi ale unor nevoi generale ale societăţii.