Gestiunea financiară a colectivităților locale

CAPITOLUL 1

BUGETUL PUBLIC SI INSTITUTIILE PUBLICE

1.1. Consideraţii generale privind bugetul public

Bugetul public este un act juridic, prin care se prevăd şi se aprobă veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice. Astfel, veniturile se înscriu, după conţinutul lor fiscal sau nefiscal şi după sursa de provenienţă, în cadrul fiecărei subdiviziuni bugetare, după conţinut şi după destinaţia pe care o capătă (pe domenii de activitate, ramuri sau subramuri) stabilindu-se nivelul acestora.

Prin bugetul public se stabileşte un raport între veniturile publice, care sunt în principal, impozite şi taxe şi nevoi sociale, urmărindu-se evitarea inechităţii în repartiţia sarcinilor fiscale asupra membrilor societăţii. Printr-un buget bine alcătuit, riguros fundamentat, Parlamentul şi Guvernul pot avea o imagine de ansamblu clară asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economie şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor.

Bugetul public se caracterizează prin următoarele trăsături:

- este un act de previziuni, el prezentându-se sub forma unui tablou evaluativ şi comparativ de venituri publice, adică indică sursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora, exprimate în cheltuieli;

- este un act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să utilizeze fonduri şi să perceapă venituri, conform prevederilor legale;

- este un act anual, anul bugetar, ca perioadă de exerciţiu financiar, fiind cel mai potrivit interval pentru care se poate efectua programarea şi se poate urmări execuţia veniturilor şi a cheltuielilor.

Prin bugetul public se analizează finanţele publice care se exprimă fluxuri financiare privind formarea resurselor băneşti publice şi fluxuri financiare ce se degajă în procesul de gestiune a acestor resurse. În cea mai mare parte aceste fluxuri financiare sunt sub forma prelevărilor obligatorii şi transferurilor prin care statul şi colectivităţile locale îşi constituie resursele băneşti necesare desfăşurării activităţilor specifice, prin cheltuieli.

VENITURILE PUBLICE sunt exprimate prin impozite şi taxe.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor sale.

Aceasta prelevare se face, în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o obligaţie impusă tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere, pentru care, conform legii datorează impozit. Astfel, impozitele sunt plăţi care se fac de către stat cu titlu definitiv şi nerambursabil. În schimbul acestora, nu pot solicita statului un contra serviciu de valoare egală sau apropiată.

Bugetul public este documentul are cuprinde nu numai execuţia resurselor băneşti, ci şi modul de repartizare şi utilizare a acestora, prin cheltuieli publice.

CHELTUIELILE PUBLICE exprima relaţiile economico-sociale for a bănească, care se manifesta intre stat, pe de o parte, şi persoane juridice şi fizice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Cheltuielile publice sunt influenţate de:

- condiţiile politice concrete în care se efectuează;

- forma de proprietate predominanta în economie;

- gradul de dezvoltare a economiei.

Cheltuielile publice înglobează:

a) cheltuieli publice efectuate de administraţia centrală de stat din fonduri bugetare şi extrabugetare;

b) cheltuieli ale colectivităţilor şi organismelor locale;

c) cheltuieli finanţate din fondurile de asigurări sociale de stat;

d) cheltuieli ale organismelor Internaţionale efectuate din resursele financiare prelevate de la membrii acestora.

1.2. COMPONENTELE BUGETULUI PUBLIC

Conform Legii finanţelor publice nr. 108/2004, resursele financiare publice, se constituite şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete, şi anume:

1. bugetul de stat;

2. bugetul asigurărilor sociale de stat;

3. bugetele locale;

4. bugetele fondurilor speciale;

5. bugetul trezoreriei statului;

6. bugetele altor instituţii cu caracter autonom, condiţiile asigurării echilibrului financiar.

În analiza bugetului public se iau în considerate şi fondurile extrabugetare, care au o destinaţie specială şi care nu se include în bugetul de stat. Aceste mijloace se afla la dispoziţia organelor de stat, centrale şi locale, ele fiind concentrate în fonduri cu destinaţie specială.

Bugetul de stat este un plan anual al cheltuielilor de stat şi al surselor de acoperire a lor. Proiectul de buget se dezbate anual şi se aprobă de organul legislativ.

Bugetul de stat are o triplă semnificaţie, în ceea ce priveşte regularizarea economică.

1) ca sistem de finanţare a activităţilor statului, bugetul este expresia unui dat fundamental al economiei, el reflectând repartiţia veniturilor şi resurselor intre sectorul privat şi cel public.

2) ca sistem de retribuire a veniturilor de la agenţi cu venituri ridicate la cei cu venituri mat scăzute, bugetul influenţează afectarea resurselor, în sensul sporirii liniei medii spre consum la familiile cu venituri mici;

3) bugetul este un sistem de stabilizare conjuncturala şi de restructurare economică, prin politica de atragere a veniturilor şi de orientare a cheltuielilor, unele sectoare fiind susţinute să se dezvolte în detrimentul altora.

Bugetul de stat concretizează cea mai mare parte a fondurilor bugetare, iar în structura sa sunt grupate toate veniturile şi cheltuielile publice, ordinare şi extraordinare, în conformitate cu clasificaţia bugetară aprobată de Ministerul Finanţelor.

Excedentul sau deficitul bugetului de stat, al bugetul asigurărilor sociale de stat şi al bugetelor fondurilor speciale se stabileşte ca diferenţă între veniturile încasate până la închiderea exerciţiului bugetar şi plăţile efectuate până la aceea data.

În conformitate cu Legea nr. 108/2004, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetara sau prin finanţare directă de către bănci.

Pentru acoperirea temporara a deficitului bugetar, Ministerul Finanţelor, cu aprobarea guvernului, poate să emită bonuri de tezaur şi alte instrumente specifice, purtătoare de dobândă şi a căror scadenţă nu poate depăşi sfârşitul exerciţiului financiar.

Totalul bonurilor de tezaur şi a altor instrumente specifice aflate în circulaţie nu va putea depăşi 8% din volumul total al cheltuielilor, bugetului de stat aprobat.

Emiterea bonurilor de tezaur şi a altor instrumente specifice se poate face numai în primele 10 luni ale anului financiar, iar retragerea lor trebuie sa se facă, fără a depăşi anul financiar în care au fost emise.

O altă modalitate de acoperire a cheltuielilor bugetare şi a deficitului bugetar implicit, este contractarea de împrumuturi, fără dobânda de la Banca Naţionala a României.

Banca Naţională poate acorda împrumut fără dobândă pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Acest împrumut urmează a fi rambursat până la sfârşitul anului financiar, respectiv pe seama veniturilor bugetare sau a unui împrumut de stat efectuat în condiţiile legii.