Gestiunea Financiară a Întreprinderii

MODULUL I

GESTIUNEA FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERII: NOŢIUNI GENERALE

Rezumat: Gestiunea financiară a firmei are drept obiect constituirea, circuitul şi păstrarea

banilor şi altor active financiare (titluri financiare), inclusiv de creare, procurare şi deţinere sau

cedare a acestor titluri. Aceste titluri financiare sunt negociate pe pieţele activelor financiare

(piaţa primară şi piaţa secundară de capital).

CAPITOLUL I. CONŢINUTUL FINANŢELOR FIRMEI

1.1. Finanţele, parte a activităţii economice a firmei

Activitatea economică a firmei este - de cele mai multe ori - foarte diversă. Un segment al

acesteia este activitatea financiară, adică acea parte a activităţii economice care generează

fluxurile de fonduri.

Şi în cazul finanţelor firmei fluxurile financiare se desfăşoară în scopul obţinerii profitului

în condiţii de raţionalitate şi risc, pe baza informaţiei complexe şi a deciziei strategice.

În orice firmă se realizează în primul rând, fluxuri monetare: deci fluxuri reale create de

exemplu, pentru plata furnizorilor şi a salariilor. Fluxurile acestea au la bază preturi şi tarife

negociabile. Tot fluxuri monetar-financiare reale se creează şi în legătură cu valorificarea

producţiilor şi serviciilor firmei.

Tot la nivelul firmelor se mai creează fluxuri monetare care nu au legătură directă cu

fluxurile reale (de exemplu, fluxuri pentru constituirea capitalurilor sociale, fluxurile de formare şi

repartizare a profitului, alte fonduri sau fluxuri care stau la baza maximizării valorii firmei).

Pentru o firmă este foarte important să se creeze un echilibru între fluxurile financiarmonetare

din amonte şi din avalul acesteia. Acest echilibru asigură eficienţa, rentabilitatea firmei.

Fiind veriga de bază a economiei, firma contribuie hotărâtor la existenţa unei circulaţii

monetare foarte eficiente. Această eficienţă poate fi exprimată prin sporirea vitezei de rotaţie a

banilor, care la rândul ei poate fi realizată întrucât firma mobilizează capitalurile acţionarilor,

băncilor etc. Marele merit al firmei constă însă că transformă aceste capitaluri în fonduri

productive (realizează cu ajutorul lor, producţie, servicii, profituri).

Constituirea capitalului firmei se face pe piaţa de capital, prin unirea deţinătorilor de

capital de către solicitanţii de capital, adică tocmai de firme; care prin folosire, doresc să realizeze

un surplus.

Evoluţia finanţelor firmei

Finanţele sunt un produs al economiilor instituţionale care au încercat să descrie diferite

firme pentru a le explica comportamentul economic. Finanţele au apărut ca un domeniu separat de

studiu la începutul secolului al XX-lea. De atunci conţinutul şi esenţa finanţelor au suferit

importante schimbări. Constituirea corporaţiilor industriale în pragul secolului, a determinat

apariţia unui curent de combinaţii care a presupus asigurarea unor blocuri mari de venituri fixe şi

titluri de proprietate. Astfel; evidenţierea acestei tendinţe s-a făcut pe baza unor probleme legale

ca: fuziuni, combinaţii, formarea de noi firme şi asigurarea de garanţii.

Legătura dintre finanţe şi titlurile de proprietate a fost evidenţiată încă din 1920. Un număr

foarte mare de întreprinderi care au dat faliment în acea perioadă au determinat focalizarea

finanţelor pe aspectele defensive ale falimentului, reorganizării, lichidităţii şi reglării

3

guvernamentale a pieţei de titluri de valori. În cadrul finanţelor, accentul s-a mutat de la

expansiune la supravieţuire şi protecţie socială.

În timpul anilor ‘40, ‘50 finanţele au continuat să adopte abordarea tradiţională la fel ca în

deceniile precedente. În cadrul finanţelor, firma este văzută din punctul de vedere al unui intrus,

precum un bancher, dar nu subliniază luarea deciziilor financiare din interiorul firmei. Problemele

financiare ale corporaţiilor industriale, ce sperau într-un mediu pasiv, se aflau în centrul

preocupării finanţelor. Studiul finanţelor era mai degrabă descriptiv decât analitic. Oricum, în

perioada postbelică expansiunea economică a determinat o schimbare treptată de la aspectul

descriptiv, al finanţelor înspre analizarea sistematică a şanselor de investiţii şi utilizarea eficientă a

fondurilor, la fluxuri.

Ritmul de evoluţie a finanţelor a fost accelerat. Creşterea utilizării computerelor şi

dezvoltarea modelelor matematice au contribuit la creşterea importanţei analizei în luarea

deciziilor interne.

Un manager financiar modern poate utiliza în mod extins tehnicile analitice şi matematice

pentru soluţionarea sistematică a problemelor financiare.

Acum finanţele se pot descrie ca fiind analitice, utilizând optim bunurile şi fondurile,

evidenţiind deciziile din interiorul firmei.

1.2. Funcţia financiară a firmei

Există decizii financiare pe care o întreprindere, fie ea mare sau mică, trebuie să le ia.

Astfel, principiile financiare fundamentale sunt aceleaşi pentru toate tipurile de firme. Există

scopuri care trebuie atinse şi metode care se folosesc pentru realizarea acestor obiective.

managerii din departamentul financiar sunt cel mai mult preocupaţi de alocarea eficientă a

fondurilor între varietatea de bunuri şi strângerea fondurilor în termeni favorabili.

În concluzie, putem afirma că funcţia financiară a firmei constă în realizarea obiectivelor

de bază ale acesteia, în primul rând a obţinerii de profit în condiţii de raţionalitate şi risc.

Funcţia financiară a firmei se apreciază (nu realizează) pe piaţa financiară (bursă etc.)

Teoria financiară modernă subliniază că funcţia financiară a întreprinderii cuprinde şi

gestiunea şi decizia financiară, în măsura în care acestea contribuie la maximizarea valorii firmei.

Acest lucru presupune şi un mare grad de lichiditate, ceea ce se poate transforma în mod temporar

în obiectivul fundamental al funcţiei financiare a firmei.

Funcţia financiară a firmei mai constă şi în asigurarea la costuri cât mai mici a fondurilor

necesare firmei.

Funcţia financiară înseamnă şi luarea celor mai importante decizii de către managementul

firmei (de resurse, de investiţii, de creditare, de repartizare a profitului). Cu alte cuvinte, funcţia

financiară a firmei înseamnă şi gestionarea fluxurilor financiare şi realizarea permanentă de

fluxuri financiare cu mediul economic extern (atragerea de resurse, emiterea de titluri financiare,

încasări şi plăţi, impozite şi taxe etc.).

Funcţia financiară a firmei cuprinde şi evidenţa, statistica şi informaţia firmei. De

asemenea, organizarea financiară; este parte componentă a funcţiei financiare a firmei. Această

organizare depinde de mărimea firmei, natura capitalului, profilul firmei, furnizorii, preţurile şi

tarifele, trezoreria şi bugetul firmei. Chiar organizarea compartimentelor financiare ţin de funcţia

financiară a firmei. De exemplu, în marile întreprinderi există următoarele compartimente

financiare: preţuri, costuri, contabilitate, trezorerie, investiţii, casierie, analiză, relaţii cu banca,

salarizare, decontări.