Gestiunea Investițiilor

CAPITOLUL 1

BAZELE TEORETICE ALE INVESTITIILOR

1.1. Conceptul de investitii.

1.2. Tipologia investitiilor.

1.3. Proiectul de investitii.

1.4. Rolul investitiilor în dezvoltarea economico-sociala.

1.1. Conceptul de investitii

În practica economica investitia este privita ca o cheltuiala facuta de persoane

fizice si juridice cu scopul de a obtine bunuri si servicii. Aceasta categorie de cheltuieli

angajeaza cel mai mult viitorul.

În general, investitiile reprezinta un plasament de resurse banesti în imobilizari pe

termen lung, de natura corporala, necorporala si în participatiuni si în imobilizari pe termen

scurt pentru constituirea elementelor de active circulante si acordare de credit comercial.

Investitiile pe termen lung de natura corporala se constituie din terenuri, cladiri, utilaje,

plantatii aflate în patrimoniul celor ce le achizitioneaza si nu a celor ce le creeaza.

Investitiile pe termen lung de natura necorporala sunt cheltuielile de cercetare stiintifica,

formare si perfectionare de personal, în toate cazurile când aceste cheltuieli nu se pot

cuprinde în costul de fabricatie. Participatiunile sunt resurse de care dispune firma în

crearea capitalului social la alte firme.

În definitiile date investitiilor se disting: aspectul economic, financiar, contabil si

juridic. Din punct de vedere economic, investitiile reprezinta toate consumurile de resurse

care se fac în prezent în speranta unor efecte economice. Din punct de vedere financiar,

investitiile reprezinta crearea de capital de productie prin renuntarea la consumul imediat a

resurselor banesti. De la acest capital se spera a se realiza un flux de încasari viitoare.

Acest aspect al definirii investitiilor tine seama de fluxurile financiare de care acestea sunt

legate. Sub aspect contabil, investitiile reprezinta transformarea de moneda fie în active

fizice supuse amortizarii, fie în active financiare. Din punct de vedere juridic, investitiile

reprezinta achizitiile de elemente ale unui patrimoniu care pot constitui obiect al dreptului

de proprietate.

Atributul de cheltuiala referitor la investitii trebuie înteles ca transformarea

activelor banesti în active materiale care, puse în opera, maresc patrimoniul

întreprinzatorului.

Privit sub aceste aspecte, fenomenul investitional este însotit de o marire a

pasivului, fiind vorba de o cheltuiala al carei efect se întinde dincolo de exercitiul bugetar.

În literatura economica a tarilor dezvoltate contributii la definirea investitiilor si-au

adus o serie de autori, cum ar fi: Florin Aftalion, Henri Peumans, Pierre Masse,

Jacques Rueff.

Cea mai însemnata contributie la definirea investitiilor a adus-o economistul englez

J.M. Keynes. Adept al ecuatiei Economii = Investitii, Keynes defineste investitiile ca

adaosul curent la valoarea echipamentului de productie. El defineste si imboldul spre

investitii care se manifesta când rata eficientei marginale a capitalului este ridicata, iar

nivelul dobânzii scazut.

Considerând investitiile un fenomen financiar si monetar, apreciem ca acestea

reprezinta angajarea pe un termen lung a unui capital, plasarea acumularilor banesti ale

populatiei sau agentilor economici în scopul obtinerii unui câstig maxim cu riscuri minime.

Elementele definitorii ale conceptului de investitii sunt:

a). Continutul concret material al efortului investitional, care considera investitia ca

o structura individualizata de resurse diferite ca natura si volum ce sunt angrenate în

realizarea unor proiecte;

5

b). Factorul timp – durata, care releva faptul ca orice proiect se deruleaza în timp,

ca parametrii economici ai proiectului au o evolutie proprie;

c). Notiunea de eficienta conform careia întreprinzatorul accepta schimbarea unor

disponibilitati prezente de resurse pentru o serie de efecte viitoare, care în suma totala sa

fie superioare cheltuielilor initiale;

d). Notiunea de risc. Investitia reprezinta o cheltuiala efectuata în prezent, certa, în

scopul obtinerii unor efecte viitoare, incerte.

1.2. Tipologia investitiilor

Cele mai importante criterii de grupare a investitiilor sunt:

1) Dupa natura tranzactiilor implicate:

- investitii reale;

- investitii financiare.

2) Dupa structura, investitiile sunt:

- utilaje si instalatii;

- lucrari de constructii-montaj;

- cheltuieli asimilate investitiilor.

3) Dupa modul de formare a capitalului, investitiile sunt:

- investitii nete;

- investitii brute.

Investitiile nete reprezinta parte a profitului sau venitului economisit destinata

numai sporirii volumului capitalului fix si al stocurilor de capital, fiind deci sursa formarii

nete a capitalului.

Investitiile brute sunt constituite din investitia neta si amortizarea capitalului fix,

fiind sursa formarii brute a capitalului.

4) Din punct de vedere al importantei pentru beneficiar:

- investitii principale;

- investitii colaterale;

- investitii conexe.

Investitii principale sau directe, sunt obiectele de baza care formeaza investitia

propriu-zisa, legate nemijlocit de crearea de capital fix.

Investitiile colaterale sau utilitati, sunt obiecte din afara incintei, dar legate

teritorial si functional de investitia directa: racordul la apa, energie, canal, drumuri,

telecomunicatii.

Investitiile conexe sunt lucrari realizate pentru alti beneficiari în scopul asigurarii

investitiei principale cu materii prime, materiale, combustibili, energie.

6) Dupa locul geografic al amplasamentului, investitiile sunt:

- investitii interne realizate în tara de origine;

- investitii externe realizate în alte tari.

7) Dupa nivelul lor relativ de risc si de necesitate: