Guvernanță financiară corporatistă

Cap.1 Dimensiunea financiară a Guvernantei Corporatiste

1. Crearea de plusvaloarea pentru actionari - obiectiv al guvernantei corporatiste

Dezbaterile ĩn jurul guvernantei corporatiste s-au intensificat ĩn decursul anilor 1990,

mai ĩntâi ĩn tările anglo-saxone, apoi ĩn Europa continentală, pentru a se extinde la scară

mondială. Interesul public pentru o asemenea problemă este focalizat pe analiza puterii

conducătorilor si a limitelor ĩn cadrul cărora aceasta se poate exercita. Din punct de vedere

istoric, guvernanta decidentilor politici a precedat-o pe cea a conducătorilor societătilor cotate,

care reprezintă forme organizationale recente. Ĩn egală măsură, se poate afirma că dreptul

societătilor a avut ca izvoare, principiile statelor democratice, pentru a-si organiza propriile

structuri de putere.

Conceptul de guvernantă corporatistă este abordat ĩn literatura de specialitate ĩn mai

multe sensuri, dupa cum urmează:

1. „combinatie de legi, regulamente si coduri de conduită adoptate în mod voluntar, care

asigură companiei posibilitatea de a atrage capitalul financiar si uman necesar activitătii sale si

posibilitatea de a-si desfăsura activitatea în mod eficient astfel încât să-si asigure existenta prin

generarea de valoare pe termen lung pentru actionarii săi si societate în ansamblu”( Banca

Mondială,1999)

2. „sistemul de conducere si control care conciliază cel mai bine eficacitatea gestiunii cu

protectia intereselor actionarilor” (lordul Adrian Cadbury, 1992, „The Financial Aspects of

Corporate Governance”)

3. „Managementul managementului” (Perez, 2003)

4. „sistemul prin care o societate comercială este condusă si controlată” (Bertrand

Richard, Dominique Miellet, 2003). Sistemul include:

-separarea puterilor ĩntre consiliul de administratie (CA), pe de o parte si conducători,

pe de altă parte;

-raporturile conducători-administratori-actionari si efectele asupra compozitiei CA;

-controlul real asupra gestiunii managerilor, care poate fi intern (administratori) sau

extern (auditori externi);

-modalitatea ĩn baza căreia se iau deciziile strategice

Din perspectiva puterii, guvernanta corporatistă nu face decât să legitimeze functiile de

autoritate exercitate ĩn mod direct de către manageri si de reprezentantii organismelor de

Guvernanta financiară corporatista, suport de curs, titular Prof.univ.dr.Mihaela Onofrei

control. Managerii unei societăti au dreptul de a actiona ĩn numele si interesul actionarilor si

„pot să semneze contracte, să cumpere, să vândă, să decidă executia operatiunilor financiare, să

angajeze si să concedieze salariati etc”1. Delimitarea functiei de proprietate (actionari) de

functia de conducere (manageri) creează posibile conflicte ĩntre cele două părti, ale căror

interese nu sunt convergente; de regulă, managerii se gândesc pe termen scurt, actionează sub

impulsuri de moment, doresc maximizarea profitului, ĩn detrimentul actionarilor, animati de

idealuri pe termen lung, ĩn care contează transmiterea afacerii de la o generatie la alta, ca un

„brand” al succesului.

Dezbaterile asupra organizării puterii ĩn cadrul ĩntreprinderii au ĩn vedere alegerea ĩntre

două modele:

-modelul german/britanic, ĩn care puterea unui presedinte o echilibrează pe cea a

directorului executiv;

-modelul francez/american, ĩn care puterea este concentrată ĩn mâinile unei singure

persoane, sub controlul Consiliului de Administratie.

Vreme ĩndelungată, s-a considerat că este eficient Consiliul de Administratie (CA), dacă

actionarii primesc cu regularitate dividendele. Viziunea s-a schimbat semnificativ, deoarece, nu

numai dividendele contează, cât, mai ales plusvaloarea creată de către manageri la nivelul

corporatiei, sub controlul direct al administratorilor. Prin urmare, continutul guvernantei

corporatiste moderne a dobândit o dimensiune financiară complexă, care valorizează rolul

administratorilor si le impune un nou comportament, din care se exclud atitudini superficiale

cum ar fi controlul dintr-o „privire”, mentinerea avantajelor financiare chiar ĩn conditii de

incompatibilitate, „grija” pentru numărul de mandate si nu pentru rezultatele financiare ale

ĩntreprinderii. Misiunea administratorilor nu se realizează doar prin sporirea numărului de

scaune ĩn „board”, ci prin capacitatea de a discuta, de a oferi solutii, implicarea ĩn procesul

elaborării strategiilor si partajarea responsabilitătilor. Rolul Consiliului de Administratie nu

mai este doar de control, pentru că de asa ceva se ocupă inclusiv auditorii, organismele de

control bursier si piata.