Impozite

Fiscalitatea studiaza acea latura a finantelor publice care se ocupa cu modul de constituire a resurselor financiare publice pe seama prelevarilor fiscale.

In structura sistemului fiscal se includ urmatoarele elemente componente:

1) totalitatea impozitelor, taxelor si a altor venituri pe care statul prin organele sale specializate le percepe in baza unor reglementarii legislative.

2) mecanismul fiscal care cuprinde metodele, tehnicile si instrumentele fiscale prin utilizarea carora se asigura asezarea si perceperea impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat.

3) aparatul fiscal

Principiile impunerii:

1)Principiul echitatii fiscale- se refera la faptul ca un impozit trebuie sa fie valabil la toata lumea. Pt a respecta acest principiu, un impozit trebuie sa se alinieze urmatoarelor 4 conditii:

a)impunerea sa fie generala

b)sa existe un minim neimpozabil

c)sa existe echitate pe verticala – la un venit mai mare, impozitul sa fie mai mare

d)sa existe echitate pe orizontala – la un venit egal, impozitul sa fie egal

2)Principiul stabilitatii impozitului – un impozit trebuie sa fie stabil in timp, cel mai bun impozit va fi unul mai vechi, de mai mult timp

3)Principiul neutralitatii impunerii – cere ca impozitele sa nu influenteze viata economica

4)Principiul eficientei- se exprima ca raport intre veniturile publice obtinute prin intermediul prelevarilor fiscale si ansamblul cheltuielilor efectuate de administratia locala pt incasarea acestora. Creearea premiselor pt asigurarea unui randament fiscal cat mai ridicat presupune respectarea unor cerinte:

-asigurarea caracterului universal al impunerii

-crearea conditiilor pt reducerea posibilitatilor de sustragere de la impunere

-reducerea la minimul posibil a ch privin stabilirea materiei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor

-asigurarea unei stabilitati a legislatiei fiscale

-aplicarea unui tratament fiscal apropiat de cerintele echitatii fiscale

Functiile sistemului fiscal:

1) functia de mobilizare a resurselor bugetare la dispozitia statului, necesare acoperirii cheltuielilor publice cunoscut fiind faptul ca impozitele reprezinta prelevarea obligatorie a unei parti din veniturile si/sau averea contribuabililor persoane fizice sau juridice. Prelevarea este nerambursabila si fara contraprestatie directa si individualizata.

2) functia economica stimulativa – in scopul dezvoltarii activitatilor economice, sporirii volumului veniturilor, crearii de noi locuri de munca, cresterii exportului, obiective ce pot fi atinse prin acordarea de facilitati fiscale (scutiri, reduceri, esalonari, amanari la obligatia platei fiscale)

3) functia sociala care are drept scop asigurarea protectiei sociale pt o anumita categorie de contribuabili persoane fizice cu venituri mici si greutati materiale (persoane aflate in intretinere) si stimularea agentilor economici care utilizeaza forta de munca cu randament redus.

4) functia de control asupra economiei exercitata de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale teritoriale.

Clasificatia veniturilor bugetare:

Conform clasificatiei economice, impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare au urmatoarea structura:

I venituri curente

- Venituri fiscale: impozite directe si impozite indirecte

- Contributii de asigurari

- Venituri ne fiscale: varsaminte din profitul net al institutiilor publice, amenzi si penalitati

II venituri din capital: venituri din valorificarea unor bunuri ale statului

III incasari din rambursarea veniturilor

IMPOZITUL, COMPONENTA PRINCIPALA A SISTEMULUI FISCAL

Aceasta prelevare obligatorie se efectueaza nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. De aici se desprind cele 3 caracteristici fundamentale ale impozitului:

1) caracterul de autoritate a impozitului. Impozitul este obligatoriu, este o sarcina impusa prin lege. Dreptul de a stabili si a percepe impozitul revine exclusiv statului. Acesta se exercita fie prin intermediul puterii legislative in cazul impozitelor de importanta nationala, fie prin intermediul organelor putere de decizie la nivel local, care le pot pronunta in legatura cu introducerea unor impozite ce se colecteaza la nivelul bugetelor locale.

2) caracter de transfer al impozitului. Acest transfer se face cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa si individuala din partea statului.. In fapt, autoritatea publica ofera o contraprestatie indirecta si permanenta tuturor membrilor societatii inainte chiar ca unii din acestia sa-si indeplineasca obligatiile fiscale.

3) functia extinsa a impozitului care cuprinde pe langa functia financiara traditionala de finantare a cheltuielilor publice si functia de redistribuire a veniturilor intre membrii societatii.

In categoria prelevarilor fiscale sunt incluse alaturi de impozite si taxele si contributiile.

Taxele sunt plati efectuate la bugetul public de catre persoane fizice si juridice in schimbul unor servicii prestate de institutiile publice.

Spre deosebire de impozit, obligatia de plata a taxei intervine numai in momentul in care se solicita efectuarea unui anumit serviciu.

In cazul taxelor vorbim de o contraprestatie directa si individuala in favoarea platitorului. De cele mai multe ori insa, costul serviciului solicitat este inferior taxei platite.

Contributiile sunt plati efectuate catre bugetul public in urma carora contribuabilii vor beneficia de un contraserviciu in cazul producerii unui anumit risc. Se diferentiaza fata de taxa prin faptul ca serviciul respectiv nu este solicitat de platitor ci este stabilit sau impus de stat.

Daca in cazul impozitelor si taxelor, veniturile colectate pe seama acestora alimenteaza bugetul de stat si bugetele locale, respectand principiul neafectarii veniturilor, contributiile asigura finantarea unor organisme publice distincte, abilitate sa realizeze politica statului in domeniul securitatii locale prin furnizarea de servicii in cazul producerii unor riscuri (somaj, deces, etc).

Absenta contraprestatiei directe pt unii contribuabili, cum este cazul persoanelor juridice care platesc contributii pt forta de munca angajata, dar care nu beneficiaza de avantaje de pe urma acestor contributii, avantajele fiind adresate doar persoanelor fizice.

(Scandinavia: impozit pe profit de 50%)

(Bulgaria: impozit pe profit de 10%).