Istoria Economiei

Cursul se preda în cadrul Universitatii Spiru Haret la urmatoarele specializari

- Contabilitate si informatica de gestiune

- Finante si banci

figurând ca disciplina optionala (la alegere cu Sociologia economica) în Planurile de învatamânt ale

Facultatilor:

Facultatea de Management Financiar Contabil Bucuresti

Facultatea de Finante si Banci Bucuresti

Facultatea de Management Financiar Contabil Craiova

Facultatea de Contabilitate si Finante Râmnicu Vâlcea

Facultatea de Management Brasov

Obiectivele cursului

Obiectivul central al disciplinei Istoria economiei îl constituie întelegerea evolutiilor economice din

perspectiva devenirii (transformarilor) societatii.

Licentiatul în stiinte (studii) economice (economistul) - este înainte de toate un analist, aceasta fiind

prima lui specializare. Calitatea lui esentiala consta în capacitatea de a efectua analize atât la nivel

microeconomic, cât si la nivel macroeconomic. Perioadele supuse analizei variaza în functie de obiectivele

pe care si le propune economistul: 30 de zile, 6 luni, 1 an, 10 ani, 50 sau 150 de ani.

Analizele efectuate la nivelul firmei rareori depasesc 1 an sau 2 ani. Pentru întelegerea si explicarea

evolutiilor unor entitati geo-economice de dimensiuni mari - state nationale, imperii, federatii etc. – este

necesara abordarea analitica pe termen secular 50 – 100 – 150 de ani.

Procesele economice analizate în cadrul disciplinei se desfasoara în intervalul 1829 (1859) – 2004,

vizând problematica deosebit de complexa specifica analizei economiei reale si monetare în contextul

derularii diverselor tranzitii economice si sociale (de la feudalism la capitalism, de la forme de feudocapitalism

la socialism, de la socialism la capitalism etc.).

Scopul cursului este de a forma gândirea economica a viitorului economist prin întelegerea proceselor

fundamentale ale evolutiei economiei românesti si europene în ultimele doua secole. Întelegerea corecta a

functionarii institutiilor si mecanismelor economice din viata de zi cu zi este practic imposibila fara suportul

analizei istorice (diacronice).

În anul I, pentru întelegerea proceselor economice si formarea gândirii economice este necesara

stapânirea notiunilor si categoriilor economice de baza predate la disciplina Economie politica.

A "întelege" înseamna “a putea explica"

Întelegerea evolutiilor istorice aduce cu sine, formeaza si stimuleaza capacitatea de

explicare a situatiei actuale a României si a lumii. Întelegând si explicând, viitorul licentiat în

domeniul fundamental „economie” poate contribui la modificarea lenta a mentalitatilor.

Specializarea într-un anumit domeniu (contabilitate, finante, banci, asigurari etc.) asigura

eficienta pe termen scurt (supravietuirea si integrarea sociala a individului specializat în

respectivul domeniu). Aparent mai putin utila pentru practica economica, cultura economica

formeaza capacitatea de transformare a mediului intelectual pe termen lung.

Institutionalizarea economiei de piata în Europa

Concepte-cheie: uniformizare sau omogenizare institutionala; costuri de tranzactie; liberalizare

institutionala; concurenta si rationalism economic; banci de emisiune; sistem de drept; sistem de drept

romano-germanic; sistem de drept de common law; drept civil - drept comercial; drepturi de proprietate;

atributele dreptului de proprietate; societati comerciale; societate cu raspundere limitata; societate pe actiuni;

emisiune monetara; acoperirea emisiunii monetare; currency school/banking school; instrumente de plata si

credit = titluri de credit (cambie); scontare – rescontare; lombard – lombardare; costuri de tranzactii.

Obiectivul capitolului: prezentarea si analiza cailor de institutionalizare a economiei de piata în

Occidentul Europei si formarea modelului institutional al economiei capitaliste moderne în vederea analizarii

comparative cu evolutiile specifice României dupa întemeierea statului national modern (1859).

1. Formarea economiei de piata în Europa Occidentala

Institutiile sunt clasificate în formale si informale. Institutiile sunt constrângeri.

Unul dintre sensurile istoriei umanitatii pare a fi uniformizarea institutionala graduala, respectiv

difuzarea normelor de drept dinspre zonele denumite „centru” spre cele numite „periferie”. Desi dezvoltarea

diferitelor formatiuni statale europene a avut în general un caracter relativ autarhic pâna în secolul al XIX-lea,

economiei europene din mileniul al doilea îi sunt specifice doua mari procese de uniformizare:

A. Secolele IX-XIII: raspândirea dreptului feudal, care, pe lânga multimea de particularisme locale

contine si o serie de trasaturi comune aproape tuturor regiunilor continentului european;

B. Secolele XI-XIX: intensificarea activitatilor comerciale si bancare din centrele urbane a determinat

perpetuarea, precizarea si diversificarea institutiilor si instrumentelor specifice economiei de piata. Practicile

comerciale, mentalitatile specifice s-au extins treptat si asupra zonelor „economiilor naturale” (domeniilor

feudale) pe masura extinderii pietei mondiale. Când acest proces nu s-a realizat incremental (prin modificari

treptate, în timp) si de la sine (prin interactiunea intereselor agentilor economici, fara interventia statului),

expansiunea economiei moderne a fost efectul interventionismului, prin intermediul institutiilor politice, de

stat. De buna seama ca si în cazul transformarilor firesti extinderea si generalizarea normelor cu caracter

local si regional s-a realizat si prin interventia statului feudal sau modern.

Formarea economiei de piata pe o anumita arie a Europei Occidentale a durat asadar circa opt

secole.