Legislație Fiscală

CAP.I TRASATURILE, FUNCTIILE SI ELEMENTELE TEHNICE ALE IMPOZITELOR

1.1. Trasaturile impozitelor, taxelor si contributiilor

Constituirea resurselor financiare publice se realizeaza, în principal, pe seama impozitelor, taxelor si a contributiilor prelevate de la persoane juridice si fizice.

Impozitul a aparut odata cu primele forme de organizare statala si a evoluat în strânsa legatura cu functiile si sarcinile statului.

Impozitul exprima contributia baneasca obligatorie a persoanelor fizice si juridice stabilita prin lege la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil si fara echivalenta directa si imediata, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifesta în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Din aceasta definitie, rezulta trasaturile principale ale impozitului, si anume:

- În primul rând, impozitul reflecta contributia obligatorie în forma baneasca a persoanelor fizice si juridice la bugetul de stat si bugetele locale. Caracterul obligatoriu al impozitului exprima faptul ca, plata acestuia catre stat este impusa tuturor persoanelor fizice sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit. Dreptul de a institui impozite revine organelor puterii centrale si locale.

- Impozitul reprezinta o plata care se face catre stat, cu titlu definitiv sau nerambursabil. Resursele financiare prelevate la dispozitia statului sub forma impozitelor sunt destinate acoperirii cheltuielilor publice;

- Transferul de valoare de la persoanele fizice si juridice la bugetul statului prin impozit, se realizeaza fara contraprestatie directa si imediata. În schimbul sumelor platite la buget sub forma de impozite nu se solicita contraprestatii din partea organelor statului. Prelevarea unor sume la buget sub forma de impozit, fara contraprestatie directa si imediata deosebeste impozitul de taxe si de contributii;

- Impozitul se stabileste prin norme juridice de catre puterea legislativa. În spiritul acestei trasaturi, rezulta ca nu se pot percepe cu orice titlu contributii directe sau indirecte daca nu sunt reglementate prin norme juridice.

- Impozitele se individualizeaza prin obligativitatea asezata la baza stabilirii si virarii lor la buget.

- Impozitele contribuie la finantarea cheltuielilor publice reflectate în bugetul de stat sau bugetele locale.

Gradul de fiscalitate la nivelul economiei nationale se stabileste ca un raport procentual între încasarile la buget sub forma impozitelor si contributiilor sociale, pe de o parte, si produsul

intern brut, pe de alta parte. Gradul de fiscalitate la nivelul economiei nationale depinde de sfera prelevarilor obligatorii ce se iau în calculul indicatorului de fiscalitate.

În sens larg, gradul de fiscalitate (sau rata presiunii fiscale) la nivel macroeconomic poate fi exprimat ca raport între încasarile la buget sub forma impozitelor si contributiilor sociale, pe de o parte, si P.I.B., pe de alta parte. În sens restrâns, gradul de fiscalitate se reflecta prin raportul procentual dintre încasarile la buget sub forma impozitelor si P.I.B.

În practica, se întâlnesc si alti indicatori de masurare a gradului de fiscalitate, printre care:

- Rata fiscalitatii consolidate, care elimina anumite prelevari cu scopul de a determina mai exact partea de venituri fiscale destinata finantarii activitatii administratiilor publice;

- Rata fiscalitatii nete, care elimina din prelevarile obligatorii partea redistribuita direct agentilor economici si persoanelor fizice, în special sub forma subventiilor pentru întreprinderi si a prestatiilor sociale pentru familii.

La nivel de individ, gradul de fiscalitate (sau presiunea fiscala individuala ) reprezinta raportul dintre totalul prelevarilor obligatorii suportate de catre contribuabil si totalul veniturilor realizate. Presiunea fiscala individuala exprima povara fiscala pe care contribuabilul este nevoit sa o suporte în cursul unei perioade de timp (luna, an).

Influenta pe care o exercita impozitul asupra venitului se poate reflecta cu ajutorul ratei marginale a impunerii (R), respectiv a raportului dintre cresterea impozitului (DI) si cresterea venitului (DV).

Rata medie a impozitului rezulta ca un raport între impozitul platit (Ip) si totalul venitului(V) realizat de o persoana: I = Ip / V.

Gradul de fiscalitate poate fi urmarit si la nivel microeconomic (Gfm) prin raportul procentual între prelevarile obligatorii (Pob) si valoarea adaugata (Vad), conform relatiei:

La nivelul agentului economic, problema fiscalitatii trebuie analizata atât prin prisma ponderii prelevarilor obligatorii în valoarea adaugata, cât si în functie de structura prelevarilor obligatorii (impozitul pe profit, contributia pentru asigurarile sociale, contributia pentru somaj, impozitul pe cladiri, pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport etc.).

Între nivelul presiunii fiscale si activitatea economica exista o strânsa legatura, si anume: o fiscalitate ridicata determina reducerea activitatii de productie si de investitii a agentilor economici, reducerea cererii de marfuri si servicii, frânarea cresterii economice. Dimpotriva, o fiscalitate moderata impulsioneaza activitatea de productie, investitiile, cererea de marfuri si servicii, stimuleaza cresterea economica.

Fiscalitatea generala se refera la raportul dintre veniturile fiscale încasate la buget si produsul intern brut, iar fiscalitatea locala reflecta ponderea impozitelor si taxelor locale în veniturile contribuabililor.

Fiscalitatea are urmatoarele obiective principale:

- sa asigure resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice;

- fiscalitatea este chemata sa influenteze si asupra repartitiei veniturilor, contribuind la realizarea echitatii în suportarea sarcinilor fiscale;

- fiscalitatea trebuie sa stimuleze interesul agentilor economici pentru realizarea unor actiuni economice si al populatiei în realizarea unor venituri.

- fiscalitatea constituie un mijloc de dezvoltare a responsabilitatii cetateanului fata de cerintele publice si de administrare a resurselor publice.

Prin intermediul impozitelor si taxelor participa la formarea fondurilor financiare publice: regiile autonome, societatile comerciale, organizatiile cooperatiste, asociatiile cu scop lucrativ, persoanele fizice, persoanele juridice si fizice nerezidente.

Fiscalitatea se aplica în strânsa legatura cu principiile si conceptiile unor discipline, cum sunt dreptul administrativ, finantele publice, contabilitatea, dreptul comercial, dreptul civil.

Taxele reprezinta plati efectuate de catre persoane fizice si juridice pentru serviciile prestate de organele de stat sau institutiile publice, cu ocazia primirii, întocmirii, eliberarii unor acte ori a rezolvarii unor interese legitime ale partilor.

Taxele îndeplinesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor, si anume: caracter obligatoriu, titlu definitiv, (nerambursabile), urmarire în caz de neplata. Spre deosebire de impozite care nu presupun o contraprestatie (sau contraserviciu) din partea statului, taxele dau dreptul platitorului sa beneficieze de un anumit serviciu. Insa, se poate afirma ca taxele sunt asimilate impozitelor datorita obligativitatii asezate la baza perceperii lor.