Management Financiar

Scopul managementului

- Scopul mai multor companii pe pieţele Anglo-

Americane este maximizarea averii acţionarilor

– managementul companiei caută sa

maximizeze profiturile acţionarilor, influientind

majorarea preturilor si majorarea continua a

dividendelor.

- Scopul mai multor intreprinderi japoneze si

europene este maximizarea valorii –luind in

considerare sanatatea financiara si sociala a

tuturor actorilor.

Managementul financiar

- îşi asumă în cea mai mare parte

răspunderea pentru politica financiară

adoptată la nivel microeconomic, care

urmează a se aplica în vederea atingerii

obiectivelor urmărite de proprietarii şi/sau

administratorii resurselor financiare.

Managementul financiar

- - reprezintă un ansamblu de principii, metode,

tehnici, instrumente şi acţiuni prin intermediul

cărora se fundamentează deciziile financiare

în contextul realizării unor obiective

organizaţionale, formulate printr-o strategie

de întreprindere.

Obiectivul MF

- a asigura eficienţa constituirii şi utilizării capitalului,

in scopul realizării suportului financiar pentru

maximizarea valorii de piaţă a întreprinderii şi, implicit,

creşterea averii acţionarilor.

- Gestiunea financiară pe termen scurt are ca obiectiv

asigurarea echilibrului financiar între nevoile de

capitaluri circulante şi de trezorerie, pe de o parte, şi

sursele de capitaluri atrase temporar (inclusiv creditele

de trezorerie şi de scont), pe de altă parte.

- Gestiunea financiară pe termen lung are ca obiectiv

alegerea unei strategii financiare de creştere şi

consolidare a valorii întreprinderii.

Atribuţii:

- evaluează eforturile financiare ale tuturor acţiunilor care

urmează a fi întreprinse într-o perioadă de gestiune dată;

- asigură la momentul oportun, în structura şi condiţiile reclamate

de necesităţi, capitalul, la un cost cât mai scăzut posibil;

- urmăreşte modul de utilizare al capitalului şi gradul de influenţă

al factorilor de decizie din celelalte centre de responsabilitate, în

direcţia asigurării unei utilizări eficiente a tuturor fondurilor atrase

în circuitele financiare;

- asigură şi menţine echilibrul financiar pe termen scurt şi pe

termen lung în concordanţă cu necesităţile întreprinderii;

- urmăreşte obţinerea rezultatului financiar scontat şi îl

repartizează pe destinaţii.

Decizia financiara

- Se poate aprecia ca decizia financiara devine actul

fundamental al managementului financiar, fiind

rezultatul unui proces rational de alegere constienta

din mai multe variante posibile, a unei solutii

considerate optime în planul activitatilor si

operatiunilor financiare. Fundamentarea corecta a

deciziilor financiare nu este posibila fara o analiza

financiara prealabila al carei obiectiv consta în

diagnosticarea starii de performanta financiara a

întreprinderii la încheierea exercitiului.

Avantajele unui management financiar

eficient sunt următoarele:

- controlul mai uşor al fluxurilor de venituri şi

cheltuieli;

- adoptarea în cunoştinţă de cauză a deciziilor

financiare importante pentru viitorul întreprinderii;

- furnizarea către investitorii potenţiali, în orice

moment, de informaţii despre planurile financiare ale

întreprinderii;

- întocmirea de rapoarte şi analize financiare

profesioniste, bine fondate, care iau în considerare

variabilele interne şi externe ale întreprinderii;

- creşterea gradului de profitabilitate a afacerii.

2 Teorii financiare: Teoria de agent

Teoria de agent (Modelul actionarilor):

Aceasta conceptie il are ca principal sustinator pe economistul american

Milton Friedman. Potrivit acestuia, intr-o economie capitalista exista o

singura responsabilitate a organizatiilor de afaceri: aceea de a utiliza

resursele si de a se angaja in acele activitati care sa maximizeze

profiturile pe termen lung cu respectarea legii si a competitiei libere.

Managerii sunt agenti ai actionarilor avand obligatia fiduciara

(contractuala) de a actiona in sensul maximizarii satisfacerii intereselor

actionarilor, acestia fiind proprietarii organizatiei si angajatorii

managerilor.

Esenta teoriei de agent este aceea ca singura responsabilitatea a unei

organizatii de afaceri este de a obtine beneficiul maxim in conditiile legii.

- Obiectivul fundamental al firmei este acela de a gestiona procesul prin

care creditorii destinatori de obligaţiuni convertibile în acţiuni devin

suficient de motivaţi, de activitatea firmei, sa devina acţionari ai firmei.

Se bazeaza pe faptul ca agentul firmei este proprietarul care

mandatează pe manager sa gestioneze firma.

TEORIA financiara

- Teoria financiara (neoclasica): obiectivul

fundamental al firmei este acela de

maximizare a valorii firmei sau, ceea ce este

acelasi lucru, de maximizare a averii

proprietarilor firmei. Acest obiectiv poate fi

apreciat fie prin maximizarea profitului fie prin

maximizarea capitalizarii bursiere a firmei.

Teoria manageriala (directoriala)

- Teoria manageriala (directoriala): obiectivul

fundamental al firmei este acela de a maximiza

functia de utilitate a managerilor (conducatorilor

întreprinderii). Aceasta teorie este specifica cazului

în care managementul se autonomizeaza fata de

proprietar ca urmare, de obicei, a diviziunii excesive

a actionariatului. Maximizarea acestei functii de

utilitate se face pe baza luarii în considerare a:

a) salariilor managerilor; b) efectivului de personal;

c) volumului investitiilor;

d) nivelului costurilor; e) nivelului profitului. Din punct

de vedere practic, atingerea acestui obiectiv se

realizeaza prin maximizarea cifrei de afaceri;

Teoria behaviorista

- Teoria behaviorista (comportamentala): obiectivul

fundamental al firmei este acela de a atinge un

anumit prag minim (de productie, de salarii, de

dividende, de piata detinuta etc.);

- Teoria semnalului: obiectivul fundamental al firmei

este acela de a minimiza costul transmiterii de

semnale despre mersul întreprinderii (de catre

managerii ei) si acela al verificarii acestor semnale

(de catre proprietari, creditori, alti participanti la viata

firmei);

Teoria semnalului:

- obiectivul fundamental al firmei este acela de

a minimiza costul transmiterii de semnale

despre mersul întreprinderii (de catre

managerii ei) si acela al verificarii acestor

semnale (de catre proprietari, creditori, alti

participanti la viata firmei);