Managementul financiar al întreprinderii

Continutul Managementului financiar al întreprinderii

1.1 Continutul si rolul managementului financiar al întreprinderii

Gestiunea financiara poate fi definita ca un ansamblu de decizii, operatiuni si modalitati de organizare a activitatii financiare în vederea procurarii si utilizarii capitalurilor în scopul obtinerii, repartizarii si utilizarii cât mai eficiente a profiturilor întreprinderii. Gestiunea financiara presupune aplicarea în activitatea întreprinderii a 2 principii de baza:

-autonomia functionala a întreprinderii, respectiv libertatea în modul de procurare si

gestiune a capitalului;

-eficienta, respectiv obtinerea maximului de rezultate în urma gospodaririi si utilizarii

capitalului.

Rolul fundamental al managementului financiar în cadrul întreprinderii se concretizeaza în:

1.Maximizarea valorii întreprinderii

Valoarea unei întreprinderi nu este data numai de valoarea prezenta a patrimoniului sau ci

trebuie luate în consideratie si urmatoarele aspecte:

-valoarea întreprinderii este o valoare actuala, adica echivalentul prezent al rezultatelor

sale viitoare;

-valoarea este o marime dinamica si nu statica ce este perceputa în interdependenta cu

procesul de valorificare a patrimoniului;

-evaluarea întreprinderii reflecta în acelasi timp si efectele riscurilor interne si externe ce

pot afecta nivelul si stabilitatea viitoare a rezultatelor asteptate.

În concluzie, se poate spune ca maximizarea valorii întreprinderii depinde de nivelul performantelor asigurate de activitatea întreprinderii si de stapânirea riscurilor financiare în general.

2.Mentinerea nivelului performantelor finanziare

Gestiunea financiara trebuie sa asigure mentinerea performantelor întreprinderii la un nivel care sa asigure obtinerea unor venituri suficiente pentru a asigura plata furnizorilor de resurse si, daca este necesar, sa permita restituirea acestor resurse. Obtinerea de catre întreprindere a unor rezultate defavorabile sau insuficiente reflecta o risipire a resurselor, daunatoare atât pentru întreprindere cât si pentru furnizorii sai de fonduri si pentru economia nationala.

De asemenea, gestiunea financiara a întreprinderii nu urmareste obtinerea cu orice pret a profitului maxim pe termen scurt ci acorda o mai mare importanta stabilitatii performantelor pe termen lung, încercând sa gaseasca un compromis satisfacator între stabilitate si rentabilitate.

3.Stapânirea riscurilor financiare

Principalele riscuri financiare la care este expusa întreprinderea sunt:

-riscul de exploatare are în vederea stucturarea costurilor întreprinderii în costuri fixe si costuri variabile, acesta repartitie determinând o dependenta mai mic a sau mai mare a rezultatelor la evolutia productiei si vânzarilor. Astfel, o întreprindere având cheltuieli fixe foarte mari este mai supus a ricului deoarece daca aceste cheltuieli se repartizeaza pe o cantitate limitata de productie determina pierderi însemnate. Daca activitatea întreprinderii si cererea de piata permit o productie ridicata, cheltuielile fixe se repartizeaza asupra unei produc tii suficiente si se pot obtine profituri.

-riscul de îndatorare este legat de structura de finantare a întreprinderii si se manifesta atunci când rentabilitatea economica a întreprinderii îndatorate este inferioara ratei medii a dobânzii aferente creditelor acordate. Daca întreprinderea creste volumul de credite ea se obliga sa obtina profituri suplimentare care sa permita remunerarea si rambursarea acestor credite.

-riscul de faliment este consecinta insolvabilitatii întreprinderii si poate determina chiar disparitia acesteia. Crizele de solvabilitate nu conduc întotdeauna la faliment, deseori întreprinderea îsi asigura supravietuirea dar chiar si în acest caz sunt antrenate costuri specifice care pot afecta activitatea viitoare a întreprinderii.

-riscul valutar si riscul de rata a dobânzii sunt riscuri financiare specifice legate de evolutia cursului de schimb a monedei nationale si de evolutia posibila a ratei dobânzii. Orice întreprindere care efectueaza operatii în devize sau moneda straina se expune riscurilor de pierdere legate de evolutia defavorabila a cursului de schimb între momentul încheierii unei tranzactii si momentul efectuarii efective a platii. De asemenea, întreprinderile sunt expuse efectelor de favorabile date de variatia ratelor dobânzii pe piata de capital. Acest risc afecteaza atât întreprinderile care angajeaza noi credite (cheltuielile financiare cresc ca urmare a cresterii dobânzilor) cât si cele împrumutatoare (daca au acordat credite cu dobânda fixa care asigura o remuneratie plafonata în timp ce dobânda de pe piata financiara poate creste).

4.Mentinerea solvabilitatii sau stapânirea echilibrului financiar

Solvabilitatea reprezinta aptitudinea unei întreprinderi de a face fata datoriilor sale când acestea ajung la scadenta. Mentinerea solvabilitatii este esentiala, asa cum am aratat, pentru prevenirea riscului de faliment. În cazul întreprinderilor insolvabile creantierii prejudiciati pot cere urmarirea în justitie, actiune ce se poate încheia cu pierderea totala sau partiala a patrimoniului debitorului falimentar. Prin urmare, gestiunea financiara are un domeniu de actiune foarte larg impunând, în special, rezolvarea a doua probleme esentiale:

-asigurarea echilibrului financiar, respectiv echilibrarea fluxurilor de încasari si plati;

-rentabilizarea utilizarii fondurilor, asigurându-se atât remunerarea acestora cât si dezvoltarea întreprinderii.

Respectarea cerintelor gestiunii financiare impune efectuarea unui control riguros ce

urmareste:

- sa masoare diferentele între previziuni si realizari;

- stabilirea cauzelor dificultatilor financiare care afecteaza sau ameninta întreprinderea;

- sa indice decizii corective care sa redreseze situa tia financiara atunci când este

nevoie;

- sa revizuiasca, daca este necesar, obiectivele si previziunile initiale.

1.2 Responsabilitatile operationale ale gestiunii financiare

Principalele sarcini ale gestiunii financiare a întreprinderii pot fi analizate pe cele trei faze ale ciclului financiar fundamental desfasurat în întreprindere: analiza financiara, delizia financiara si controlul de gestiune. Prima faza, analiza financiara are ca obiectiv identificarea potentialului de degajare a fluxurilor monatare reale (cash flow-uri) ca actiune interna, iar ca actiuni externe se urmareste echilibrul financiar si performantele întreprinderii evidentiate la nivelul soldurilor interne de gestiune, capacitatii de autofinantare etc. Analiza financiara urmareste de asemenea stabilirea unui diagnostic financiar al rentabilitatii si al riscului pe baza documentelor contabile de sinteza: bilantul, contul profit si pierderi, anexele la bilant.

A doua faza a ciclului financiar presupune formularea deciziilor financiare. Delizia financiara este procesul ra tional de alegere a unei linii de actiune pe baza analizei mai multor solutii posibile în vederea realiz arii obiectivului de maximizare a valorii întreprinderii. La nivelul întreprinderii se pot identifica trei mari categorii de decizii: decizii de investitii, decizii de finantare si decizii de repartizare a profitului.

-deciziile de investitii au influenta directa asupra structurii activelor întreprinderii, respectiv asupra gradului lor de lichiditate. Obiectul deciziei de investitii îl reprezinta selectia elementelor de activ utilizând drept criterii rentabilitatea si lichiditatea;

-deciziile de finantare au influenta directa asupra structurii pasivelor, modificând gradul de exigibilitate al acestora si costul mediu al capitalului. Deciziile de finantare urmaresc selectarea surselor de finantare optime pentru întreprindere si stabilirea celui mai corect raport între sursele interne rezultate din autofinantare si din dezinvestirea de active fixe si circulante, pe de o parte, si sursele externe respectiv atragerea de capitaluri din afara întreprinderii, pe de alta parte. Criteriul pe care se bazeaza stabilirea structurii financiare a întreprinderii este realizarea celui mai redus cost al capitalurilor în conditiile unui grad rezonabil si controlabil de îndatorare a întreprinderii.