Managementul Riscului Bancar

Punctul final al activităţii oricărei bănci îl constituie obţinerea de performanţe corespunzătoare, respectiv a unui profit care să-i permită o funcţionare normală şi chiar dezvoltarea.

In aceste condiţii, managementul performanţei banca¬re considerăm că este de cea mai mare importanţă, una din caracteristicile sale fiind o puternică intersectare cu toate celelalte categorii de management, acestea contri¬buind şi reflectându-se în performanţe.

Managementul performanţelor bancare este legat în primul rând de managementul activelor şi pasivelor, care se reflectă în situaţia exprimată de bilanţul propriu şi contul de profit şi pierderi.

Situaţia financiară a unei bănci este o formă obişnuită de a determina performanţa acesteia, lucru foarte impor¬tant deopotrivă şi pentru bancă, şi pentru clienţi, şi pentru actionari

Studierea situaţiilor financiare, în general, şi în cazul bancilor, în special, este de fapt o formă a analizei funda¬mentale, redată prin indicatori specifici care se construiesc la perioade bine determinate.

Situaţia financiară poate genera mai multe categorii de Indicatori care redau::

• profitabilitatea

• lichiditatea;

• pârghia, redata pentru bănci sub forma adecvării capitalului.

In literatura de specialitate, analiza situaţiei financiare se regăseşte şi sub denumirea de "modelul du Pont".

Primul stadiu al analizei leagă rentabilitatea capitalului propriu determinată în contabilitate (ROE) cu randamen¬tul activelor (ROA) si multiplicarea capitalului.

Managementul performanţei prin indicatori în sine are conţinut informaţional limitat, în continuare, managentul performanţei are nevoie de norme sau standarde comparaţie. Se analizează tendinţele în performanţă şi se fac, de regulă, comparaţii cu bănci similare pe anumite intervale de timp.

Reţinem însă că rentabilitatea capitalului propriu (ROE) măsoară profitabilitatea din perspectiva acţionarului. Cal¬culul ROE nu se confundă cu profitabilitatea investiţiei, care este măsurată prin dividende şi prin aprecierea cotaţiei la bursă.

Modelul ROE conţine trei modalităţi de măsurare a profitabilităţii:

• rentabilitatea capitalului propriu;

• rentabilitatea activelor;

• marja profitului.

Intrucât indicatorii ROE, ROA şi PM au acelaşi numără¬tor (venitul net), ceilalţi parametri (capitalul propriu mediu sau total, activele medii sau totale şi veniturile totale) oferă posibilităţi alternative asupra determinării profitabilităţii.

In cazul de faţă, vom contura problematica manage¬mentului performanţelor bancare privind premisele orga¬nizatorice care trebuie să contribuie la o activitate din ce în ce mai performantă.

Un prim aspect îl constituie alternativa: performanţa bancară trebuie organizată si condusă la nivelul întregii bănci sau trebuie asigurată la fiecare verigă organizatorică a băncii? La această primă problemă, opinăm pentru orga¬nizarea performanţei pe fiecare unitate bancară, iar la nivelul Centralei - pe departamente distincte.

Un al doilea aspect îl constituie modul cum trebuie concepută planificarea, determinarea, analiza şi corectu¬rile ce trebuie aduse performanţelor băncii şi, în legătură cu această problemă, suntem adepţii ideii construirii unor modele capabile să redea cât mai fidel performanţa bancară, în speţă să localizeze cum se cuvine eforturile şi efectele acolo unde sunt provocate şi cui aparţin.

Organizarea băncii pentru urmărirea profitabilităţii

Strategia unei bănci trebuie să considere profitabilita¬tea ca o precondiţie care influenţează existenţa, dezvoltarea şi integritatea viitoare a băncii. Obiectivul final al activităţii sale este optimizarea contribuţiei operaţiunilor pe care le desfăşoară şi controlul permanent al costurilor pentru a asigura nivelul programat al profitabilităţii.

Varianta de a se organiza o bancă sub forma unor centre de profit sau centre de cost - o formă mai adecva¬ta, care permite măsurarea contribuţiei financiare a fiecă¬rui centru de activitate prin indicatori adecvaţi şi specifici de costuri şi profitabilitate - nu este de neglijat în momentul de faţă.

Profitabilitatea generală a băncii, ca indicator final de sinteză a întregii activităţi, va fi o rezultantă a profitabili¬tăţii centrelor de profit care, la rândul lor, vor reflecta pro¬fitabilitatea clienţilor şi, în continuare, a produselor şi serviciilor celor mai eficiente oferite acestor clienţi.