Mecanismul Financiar

TEMA 3. Mecanismul financiar

1. Concept de mecanism financiar

2. Caracteristica sistemului financiar

3. Sistemul fondurilor de resurse financiare

4. Pîrghiile economico-financiare

5. Metode administrative de gestiune financiară

6. Organe cu atribuţii şi răspunderi în domeniul finanţelor publice

7. Norme juridice privind problemele financiare

1. Concept de mecanism financiar

Fiecare economie are structuri proprii de ramură, forme specifice de organizare; aplică metode şi principii de conducere etc. Deasemenea, are propriul său mecanism de funcţionare care poate să prezinte atît asemănări, cît şi deosebiri faţă de mecanismele altor ţări.

Partea cea mai vizibilă a acestui mecanism o constituie sistemul complex al conducerii economice, ale cărui componente de bază sînt:

- sistemul principiilor fundamentale de conducere a economiei;

- sistemul de organizare a economiei, formele de legătură dintre celulele economiei naţionale (întreprinderi individuale, cooperative etc.) şi ale acesteia cu economia mondială;

- sistemul pieţei şi/sau al planului (mecanisme de studiere a nevoilor, producerea, repartizarea, utilizarea şi PIB);

- sistemul criteriilor de eficienţă în diferite sfere şi la diferite niveluri ale economiei naţionale;

- sistemul pîrghiilor economice şi metodelor administrative utilizate în conducere;

- sistemul mecanismelor speciale pentru intensificarea, slăbirea sau oprirea anumitor procese;

- sistemul informaţional;

- sistemele referitoare la adoptarea deciziilor, controlul, analiza, evaluarea rezultatelor;

- modalităţile adoptării mecanismului economic la noile condiţii interne şi externe.

Între mecanismele de funcţionare a economiei naţionale din diferite ţări există condiţionări istorice comune sau ţeluri politico-ideologice, sociale, economice sau de altă natură asemănătoare:

- forma de proprietate predominantă (privată, cooperatistă sau de stat) asupra mijloacelor de producţie;

- sistemul de conducere al economiei;

- sistemul de repartizare a rezultatelor muncii;

- regimul politico-ideologic (democratic, pluripartidic sau totalitar, monopartidic) acceptarea unei singuri ideologii sau tolerarea mai multor ideologii;

- participarea la alianţe politice, militare sau la uniuni cu caracter economic.

Între mecanismele economice, există şi deosebiri:

- nivelul forţelor de producţie, mărimea rezervelor de care dispune economia naţională, condiţiile naturale şi dimensiunea teritoriului;

- structura socială, gradul de maturizare a relaţiilor sociale, de producţie şi a democratismului economiei;

- gradul de independenţă a economiei faţă de străinătate (proporţia de acoperire a necesarului de materii prime, resurse energetice, specialişti, tehnologii şi capital din surse interne, precum şi de desfacerea produselor (raportul dintre producţia internă a ţării care se consumă pa plan naţional şi cea care se exportă);

- obiectivele de politică economică urmărite pe termen lung.

Mecanismul de funcţionare a economiei naţionale cuprinde o serie de componente de natură financiară, care împreună alcătuiesc mecanismul financiar.

Mecanismul economic reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de conducere sau reglare a economiei naţionale, de către factorii de decizie ai societăţii, împreună cu obiectivele ce guvernează această conducere sau reglare şi întregul sistem organizaţional prin intermediul căruia o efectuează.

Mecanismul financiar este o componentă de structură funcţională a mecanismului economic.

Mecanismul financiar are o structură complexă care cuprinde sistemul financiar, pîrghiile financiare utilizate de stat pentru influenţarea activităţii economice; metodele administrative de conducere folosite în domeniul finanţelor, cadrul instituţional alcătuit din instituţii şi organe cu atribuţii în domeniul finanţelor, cadrul juridic, format din legi, decrete, hotărîri şi alte reglementări cu caracter normativ în domeniul finanţelor.

Menţionăm faptul că mecanismul financiar nu este stabilit odată pentru totdeauna, dar este perfectibil, are un caracter dinamic şi o structură relativă.

Derularea mecanismului financiar depinde de cerinţele perioadei şi de interesele naţionale.

În ţările cu economie planificată, planul-directivă constituie principalul instrument de conducere şi de reglare a proceselor economice. În timp ce în ţările cu economie de piaţă, piaţa concurenţială este cea care joacă rolul hotărâtor în reglarea proceselor economice, iar statul asigură funcţionarea mecanismului economic. Statul acţionează ca:

- autoritate publică – atunci când nu se limitează doar la asigurarea ordinii publice, apărarea naţională şi întreţinerea relaţiilor externe, dar influenţează şi producţia materială, consumul, repartiţia PIB prin prelevarea unei părţi a acestuia la fondurile de resurse financiare publice;

- agent economic, respectiv în calitate de producător şi consumator de bunuri şi servicii;

- organizator şi finanţator al asigurărilor;

- asigurat.

Statul influenţează selectiv activitatea economică prin finanţarea unor obiective sau acţiuni pe seama resurselor publice, precum şi prin utilizarea unor instrumente economico-financiare (impozite şi taxe, transferuri şi subvenţiile, creditul şi dobânda, preţurile şi tarifele, taxa scontului şi cursul de schimb etc.). de asemenea, creează cadrul instituţional şi juridic necesar desfăşurării activităţii.

Mecanismului financiar are o structură complexă care cuprinde:

- sistemul financiar;

- pârghiile economico-financiare;

- metode administrative de gestiune financiară;

- cadrul instituţional;

- cadrul