Mobilitatea Mâinii de Lucru prin Prisma Teoriei Zonelor Monetare Optime

1. Introducere

Fenomen la fel de vechi ca însasi umanitatea si - cu siguranta - parte vitala a viitorului sau, migratia populatiei constituie obiectul a numeroase teorii, care încearca sa explice si sa previzioneze fenomenul. Astfel, în economia neoclasica, migratia internationala este determinata de diferentele dintre nivelul salariilor/veniturilor între diverse arii geografice (tari). În cee ce se numeste “noua economie a migratiei” (Arango J., 2000), miscarea populatiei de la o tara la alta constituie o modalitate de minimizare a riscului, legat de pierderea venitului, somaj etc., prin diversificarea surselor de venit. În “teoria pietei fortei de munca segmentate”, migratia internationala este efectul inevitabil al modului de functionare a pietei fortei de munca în conditiile specifice economiilor dezvoltate. În aceste economii, exista o piata a fortei de munca duale, care cuprinde, pe de o parte, un segment primar, caracterizat prin slujbe stabile, conditii bune de munca, beneficii generoase si posibilitatea mobilitatii ascendente, iar pe de alta parte, un segment secundar, cu slujbe necalificate si instabile, conditii grele sau periculoase de munca si slabe posibilitati de mobilitate ascendenta. Muncitorii nativi evita încadrarea în segmentul secundar, din cauza instabilitatii locurilor de munca, salariilor mici, statusului si prestigiului scazut asociat acestor pozitii, însa locurile de munca respective sunt acceptate de imigranti, deoarece sunt mult superioare, din toate aceste puncte de vedere, celor din tara de origine. Exista si alte explicatii teoretice ale migratiei, dintre care amintim: abordarea structuralist-istorica, abordarile din persepectiva retelei de migranti, cauzalitatea cumulativa, abordarea sistemica etc. (Constantinescu M., 2002), Deocamdata, nu exista însa o teorie unica, unanim acceptata, de natura sa reflecte întreaga complexitate a fenomenului, cu manifestare si determinare la o pluralitate de nivele, cu influente în si din sfera economicului, socialului, culturalului si politicului.

România se confrunta relativ recent cu fenomenul migrationist, însa, probabil, acesta se va intensifica dupa aderarea la UE.

Înainte de 1989, emigratia românilor s-a datorat, în principal, motivelor politice si etnice (Constantin D. s.a., 2004, p. 15). În masura în care cenzura a permis referiri la acest fenomen, propaganda comunista îl prezenta ca forma de exploatare a tarilor sarace de catre cele bogate, iar pe cei care paraseau tara ca “tradatori” .

Dupa caderea comunismului, principalele motive ale emigrarii au devenit cele de ordin economic (Idem). În conditiile amplificarii fenomenului migationist, în ultimii ani, acesta a început sa fie studiat stiintific si în România, ceea ce a permis o serie de evaluari ale acestuia sub aspectul amploarei, factorilor determinanti si efectelor exercitate în plan economic si social (Sandu D., 2000; Pert S., Pavelescu F., Simon I., 2002; Radutiu S.V., 2002; Lazaroiu S., 2003; Preda D., 2003; Radu D., Ghinea D, Burnett N., 2003; Lazea V., Dumitru M., Diminescu D., 2004; Simina O., 2005).

Cu toate acestea, unii formatori de opinie continua sa prezinte fenomenul în aproximativ aceiasi termeni ca si propaganda ceausista, chiar daca nu mai au curajul sa aplice eticheta de “tradatori” celor care parasesc tara. În general, mass-media reflecta fenomenul într-un mod incomplet si chiar gresit, accentuând relatarea unor fapte negative, senzationale si prezentând mai putin aspectele utile pentru orientarea migrantilor într-un univers cu numeroase componente de risc si incertitudine, prevenirea si combaterea delicventei, clandestinitatii, a coruptiei în acordarea vizelor. Din prezentarea în presa a fenomenului migratiei nu lipsesc nici accente polemice legate de lupta politica actuala, cum ar fi interpretarea acestuia ca o dovada a esecului politicilor economice duse de un guvern sau altul (Serbanescu I., 2004). Totusi, opinia publica percepe migratia altfel, si anume în primul rând ca o plecare la munca în strainatate si numai o mica parte a acesteia considera ca emigrantii români câstiga bani din furt, cersit si alte activitati ilegale (Constantin D. s.a., 2004, p. 101-102).