Moneda, credit, bănci

CAPITOLUL I. MONEDA - CONCEPT, FUNCTII, FORME

1.1. Aparitia si evolutia monedei

Moneda apare de timpuriu în istoria societății omenești fiind prezentă la tranzacții sub forma unor mărfuri obișnuite și foarte variate. Astfel în Europa bunurile care au îndeplinit funcția de monedă au fost vitele, în Africa sarea și scoicile rare care serveau ca podoabe, iar în Tibet ceaiul. Odată cu folosirea acestor bunuri ca monedă s-a ieșit din sfera trocului și societatea a intrat în sfera economiei de schimb. Mărfurile folosite în acest scop aveau dublu rol: pentru consum și pentru schimb. Măsurarea valorii mărfurilor a fost posibilă numai prin utilizarea unui bun ca etalon monetar. Pentru a putea fi funcțional ca etalon, un bun trebuia să fie durabil (pentru a conserva puterea de cumpărare), să fie divizibil și să prezinte o valoare proprie intrinsecă (suficient de mare și de stabilă). Astfel de bunuri au fost metalele, care s-au impus datorită proprietăților lor fizice perfect adaptate celor trei funcții ale monedei. Inițial metalele folosite ca monedă au fost comune (cupru, bronz, fier) ca mai apoi să fie utilizate metalele prețioase (aur, argint). Odată cu dezvoltarea schimbului apare un dezechilibru între cererea și oferta de monedămarfă ceea ce a dus la necesitatea găsirii altor forme de monedă. Apare astfel moneda de hârtie (bancnotele sau moneda fiduciară) și moneda de cont (scripturală). În secolele XVII-XVIII în Țările de Jos, Suedia și Anglia își fac apariția biletele de bancă și moneda de cont. Emisă de bănci, moneda de hârtie putea fi schimbată oricând de purtător în monedă metalică la ghișeele băncii, fiind garantată cu rezerva de aur monedă deținută de banca emitentă.

1.2. Conceptul de moneda

După cum s-a văzut deja, de-a lungul vremii moneda a fost reprezentată de mărfuri, a fost confecționată din metale neprețioase și prețioase. Mai târziu au apărut bancnotele emise de bănci private. Astăzi utilizăm la plată atât bancnote emise de autoritatea monetară cât și cecuri ale unor bănci private emise pe baza disponibilului dintr-un cont bancar sau pe baza unei linii de credit. De asemenea, în ultimii ani se utilizează din ce în ce mai des moneda electronică prin intermediul cărților de credit/debit sau prin servicii de e-banking. Astfel moneda apare des în conversațiile curente. Totuși se pune problema: ce reprezintă ea pentru economiști? Unii economiști definesc moneda ca fiind totalitatea împrumuturilor de orice fel acceptate pentru plata bunurilor și serviciilor ori pentru stingerea obligațiilor. Evident partea de moneda efectivă constând în bancnote și monede se încadrează în definiția de mai sus. Astfel am determinat o parte a monedei. Unii utilizatori de monedă identifică banii cu moneda. Totuși definirea monedei ca fiind bancnote și monede ar simplifica prea mult conceptul și limitarea nu ar deservi mediul economic. Dacă luăm de exemplu cecul, acesta este acceptat pentru plata bunurilor și serviciilor sau stingerea obligațiilor, astfel el poate fi asimilat monedei, respectând definiția de mai sus. De asemenea și depozitele bancare pot fi convertite rapid în monedă efectivă sau cecuri. După cum se observă din exemplele considerate există mai multe elemente care pot fi asimilate monedei, iar definiția poate fi perfecționată. Un alt aspect adus în atenție, este cel care se referă la relația monedă - avere. Aparent averea înseamnă bani, banii înseamnă monedă și atunci identificăm averea cu moneda?

Clarificând situația economiștii fac distincție între moneda lichidă și depozitele bancare pe de o parte și alte bunuri și bogății care alcătuiesc averea (terenuri, mașini, case, obiecte de artă, bijuterii etc) O altă problemă apare atunci când se pune problema asimilării veniturilor la monedă. Trebuie precizat că veniturile sunt fluxuri financiare raportate la unitatea de timp. Ca urmare a observațiilor făcute putem da următoarea definiție: Moneda reprezintă totalitatea instrumentelor acceptate la plata

Page 5 of 86

bunurilor și serviciilor sau pentru stingerea obligațiilor făcând distincție între monedă pe de o parte și avere sau venituri pe de altă parte.

1.3. Functiile monedei

După cum se observă discuția despre monedă are valențe multiple și naște controverse. De aceea ținând cont de aspectele sale extrem de diverse și pentru a înțelege mai bine noțiunea de monedă ne vom referi la funcțiile sale principale:

a) moneda - instrument unic al tranzacțiilor;

b) moneda - etalon al valorii;

c) moneda - rezervă a valorii.

a) Moneda - instrument unic al tranzacțiilor; intr-o economie de schimb moneda este instrumentul prin intermediul căruia se efectuează tranzacțiile. Utilizarea monedei ca instrument unic al tranzacțiilor asigură eficiența unei economii prin minimizarea timpului de transformare în bunuri și servicii. Utilitatea monedei se poate vedea mai ușor dacă aducem în atenție economia de troc, o economie fără monedă, în care bunurile și serviciile se preschimbau pe alte bunuri și servicii. Trocul prezintă dificultăți majore:

- presupune întâlnirea a doi parteneri de schimb, fiecare dorind în același moment să se lipsească de un bun pe care celălalt vrea să-l dobândească;

- posibilitatea de comparație între bunurile ce urmează a fi schimbate;

- divizibilitatea bunurilor ce se propun a fi schimbate.

În zilele noastre trocul mai poate apărea în situații deosebite: momente de incertitudine, fie de ordin general (în caz de conflict armat sau dezastre naturale), fie de ordin monetar (în cazul dereglării sistemelor monetare naționale sau internaționale). În pofida marelui avantaj al monedei, trocul reapare datorită unor procese inflaționiste puternice sau în cazul instituirii prețurilor controlate.

b) Moneda - etalon al valorii; funcția de etalon al valorii se referă la capacitatea monedei de a măsura valoarea bunurilor și serviciilor tranzacționate și din punct de vedere istoric a fost prima care s-a manifestat, deoarece odată cu sporirea și diversificarea bunurilor oferite la schimb a devenit necesară o referință unică. Pentru a îndeplini funcția de etalon moneda trebuie să aibă o serie de caracteristici. O condiție necesară pentru asigurarea unui schimb în condiții de credibilitate este invariabilitatea monedei în calitate de etalon. În caz contrar o reducere a valorii monedei etalon va afecta interesele posesorului, avantajând pe cel care o datorează și aducând prejudicii celui care o posedă. Cu toate că moneda trebuie să fie constantă, puterea ei de cumpărare fluctuează, respectiv scade în perioada de creștere a prețurilor și invers. De-a lungul istoriei, funcția de etalon a fost îndeplinită inițial de o serie de bunuri obișnuite (care erau mai căutate), apoi de metale prețioase, de valute, pentru ca astăzi să funcționeze un nou etalon: putere de cumpărare.

c) Moneda - rezervă a valorii; intr-o economie de troc schimbul a două bunuri este instantaneu. Într-o economie monetară schimbul se disociază în două operațiuni diferite: vânzare și cumpărare. Între cele două tranzacții moneda servește ca rezervă a puterii de cumpărare, fiind un instrument de tezaurizare, un instrument permanent de rezervă a valorii. Moneda face parte din patrimoniul oricărui agent economic alături de alte active: active cvasimonetare (depozite la termen); active financiare (acțiuni și obligațiuni); active reale (bunuri imobiliare). Față de aceste active moneda prezintă trei mari diferențe:

- un preț al tranzacției mult mai redus în raport cu lichiditatea;

- un randament nul;

- constantă a valorii nominale.

Page 6 of 86

Constituirea acestor rezerve monetare se justifică prin nesincronizarea dintre încasări și plăți și incertitudinea viitorului. Sunt și alte bunuri care pot constitui rezervă a puterii de cumpărare. Pe termen lung unele active de rezervă conservă chiar mai bine decât moneda puterea de cumpărare, dar implică costuri de conversie. Astfel cei care decid să dețină un alt activ de rezervă trebuie să folosească moneda pentru a dobândi acel activ. Ulterior, dacă doresc să obțină mărfuri trebuie să schimbe activul de rezervă în monedă. Ambele tranzacții monedă-activ și activmonedă implică un cost. Deci lichiditatea este proprietatea care diferențiază moneda de alte active de rezervă. Lichiditatea unui activ depinde de:

- cât de ușor poate fi cumpărat sau vândut;

- costul de cumpărare- vânzare a activului;

- previzibilitatea și stabilitatea prețului său.

Moneda (în sens restrâns) are o lichiditate perfectă. Un alt avantaj al monedei față de alte active este conservarea puterii de cumpărare pe termen scurt. În concluzie se poate spune că moneda constituie cel mai bun instrument de conservare a bogățiilor, pe termen scurt, calitate care face din ea un activ fără riscuri.