Monedă și Credit

Capitolul I

MONEDA ŞI ROLUL să U ÎN ECONOMIE

1.1. Concept, definire, forme

1.1.1. Concept

1.1.2. Apariţia monedei

1.1.3. Definirea monedei

1.1.4. Formele monedei

1.2. Funcţiile monedei

1.3. Moneda naţională, leul

1.4. Puterea de cumpărare a monedei

1.4.1. Puterea de cumpărare a monedei în cadrul naţional

1.4.2. Puterea de cumpărare a monedei în cadrul internaţional

1.1. Concept, definire, forme

1.1.1. Concept

Nu se poate aborda chestiunea monedei fără a face mai intai o incursiune în interiorul schimbului de bunuri şi servicii şi mai apoi în cel al apariţiei şi evoluţiei banilor.

Schimbul de bunuri şi servicii a fost între primele nevoi ce le-a simţit omul - trecând de la viaţa izolată primitivă la starea de viaţa socială şi civilizată. Odată cu accentuarea diviziunii sociale a muncii, când omul, în mod conştient şi cu vointa, incepe să produca bunuri cu intenţia de a le duce la tirg sau piaţa cu scopul de a fi schimbate, simte lipsa unui instrument de care să se folosească pentru efectuarea mai uşoara a schimbului.

Prima mare diviziune a muncii care a avut loc inca din comuna primitiva şi a constatat în separarea triburilor de pastori de triburile de vanatori şi pescari, a determinat primele forme de schimb între aceste triburi. Aceste triburi au simtit nevoia să schimbe între ele produsele ce le prisoseau nevoilor curente iar acest schimb s-a făcut la inceput bun contra bun sau serviciu contra serviciu (troc).

Accentuarea diviziuni muncii şi inmultirea odata cu aceasta a bunurilor şi serviciilor produse de om, i-a creat acestuia dificultăţi în efectuarea schimbului de bunuri sub forma trocului (bun conta bun) şi l-au determinat să caute o modalitate de efectuare mai uşoara a schimbului şi de stabilire mai uşoara a raportului de valoare dintre bunurile schimbate. Căutările omului pentru găsirea unei modalităţi mai facile de efectuare a schimbului de bunuri şi servicii au sfârşit prin descoperirea banilor

Pentru a vedea cât de veche este istoria banilor , este concludent a arata că din secolul I înainte de Hristos (aproximativ în urma cu 2300 ani), Aristotel (384 i.e.n. - 322 i.e.n.) vorbea în termeni precişi despre moneda şi rolul ei în cadrul schimbului (În "Etica Nicomatica " Cartea V, Editura Stiintifica şi Enciclopedica, Bucureşti, 1988).

Pentru eventualele schimburi, însa, dacă momentan nu avem nevoie de nimic, ne serveşte ca un fel de garant ca, în caz de nevoi schimbul v - a fi posibil căci trebuie ca acela ce dispune de moneda să poate primi în schimb marfa corespunzatoare. Desigur, moneda însaşi este supusa fluctuaţiilor (în sensul că nu are totdeauna aceeaşi putere de cumpărare) : ea tinde mai degrabă spre stabilitate. De aceea trebuie ca toate bunurile să fie evaluate în moneda, astfel schimbul va fi permanent posibil si, prin urmare, şi comunitatea de interese.

Moneda este aşadar un etalon care, aducând lucrurile la o măsura comuna, le egalizeaza, căci nu este posibil să existe nici o comunitate de interese fără relaţii de schimb, nici relaţii de schimb fără egalitate, nici egalitate fără unitate de măsura comuna. În sens strict, desigur, lucruri atat de giferite între ele nu pot fi comensurabile, dar, pentru nevoile curente,acest lucru se poate realiza în mod satisfăcător.

Banii sunt o denumire generica pentru toate felurile de monede şi de semne de valoare. Din multitudinea definiţii lor date banilor se desprind doua idei dominate ; una care considera banii o marfa cu insusiri speciale,desprînsa din lumea diversa a mărfurilor şi având o existenţa obiectiva şi alta, după care banii sunt o expresie a vointei oamenilor, un semn sau o creanta asupra emitentului sau economiei deci un instrument cu insusiri subiective.

Banii ca instrument de schimb au cunoscut doua mari epoci :

1. Epoca premonetara, în care semnul cu însuşirile şi funcţiunile de instrument de schimb, era creaţia liberei vointe a indivizilor, fără nici un amestec din partea autorităţilor şi suveranitătii statului.

2. Epoca monetara, în care semnul cu însuşirile sale ne apare ca tutelat de stat, sau chiar ca o creaţie a statului.

Sub noţiunea de ban se înţelege orice bun cu destinaţia de a servi numai ca mijlocitor la schimbul sau la circulaţia altor bunuri, el nefiind nici consumat, nici folosit ca atare, şi indiferent dacă este recunoscut de cei ce îl primesc în mod tacit sau este impus de autoritatea statului.

Noţiunea de ban (nu cuvântul) este o noţiune foarte largă mai veche decât cea de moneda. Ea cuprinde toate instrumentele de schimb folosite după epoca schimbului direct de bun contra bun, pana la apariţia monedei.Trebuie factura o deosebire între mijlocul de schimb de schimb şi instrumentul de schimb.

Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb, este un element care poate fi folosit mai departe în schimb, sau poate fi transformat oricând intr-un bun care să ne satisfacă o utilitate (mărfuri bani - cuprul, aurul, argintul, pieile de animale, etc.)