Monedă și credit

2.4. Banca Nationala României

2.4.1. Istoricul BNR

Banca Nationala a României reprezinta o institutie care a fost înfiintata prin Legea

organica din 23 aprilie 1880, în baza careia, bancii îi este acordat privilegiul de a emite moneda

nationala. Institutia a avut, de asemenea, privilegiul de a resconta titlurile comerciale si biletele

de trezorerie, de a lombarda bonurile de tezaur si de a participa la constituirea capitalului unor

societati financiar bancare, împreuna cu statul.

Forma traditionala de organizare a BNR a fost de societate comerciala, ai carei actionari

au fost atât entitati private cât si statul român. Inspirata dupa modelul belgian, legea din 1880, a

autorizat BNR de a emite bancnote convertibile în aur si argint, si de a efectua operatiuni

Organizarea si functionarea bancilor centrale

specifice unei banci centrale (rescontare, lombardare, credite guvernamentale).

Bancnotele emise de BNR, erau garantate atât cu titluri si efecte comerciale, rezultate din

tranzactii reale, cât si cu rezerve de aur si argint, care nu puteau reprezenta mai putin de o treime

din valoarea emisiunii monetare.

Primele bancnote care au circulat sub forma de titluri de stat, emise în timpul Razboiului

de Independenta, au fost transformate dupa 1880, în bancnote prin aplicarea stampilei BNR.

Ulterior au fost emise noi bancnote, iar vechile titluri au fost lichidate.

Adoptarea de catre România, în anul 1890, a sistemului monometalist “gold standard” a

imprimat activitatii de emisiune a BNR, caracteristicile acestuia. În circumstantele Primului Razboi

Mondial, guvernul solicita BNR, un împrumut pentru a face fata cheltuielilor militare, situatie în

care, bancnotele emise, neconvertibile în aur, au reprezentat moneda hârtie, cu valoare nominala.

În anul 1929, unificarea si reforma monetara au reprezentat momentul în care a fost adoptata

moneda nationala cu denumirea “leu” si cu definirea legala de 10 miligram, cu titlu 9000/00.

Perioada interbelica a situat BNR pe pozitia adoptarii unor masuri importante în vederea

sustinerii economiei, fiind emise, de asemenea, si reglementari care sa puna capat etalonului

monetar aur-devize.

Dintre momentele mai importante din evolutia BNR, retin atentia urmatoarele: în 1946,

BNR devine banca cu unic actionar, statul român; în 1948 si 1970 denumirea oficiala a bancii se

modifica potrivit cu titulatura tarii. Reforma monetara lansata în anul 1947 a avut un puternic

caracter de clasa, obiectivele propuse fiind: stoparea inflatiei, conferirea unei anumite stabilitati

monedei nationale, si inflatiei, conferirea unei anumite stabilitati a raportului dintre preturi. Actul

nationalizarii din 1948, a favorizat deprecierea puternica a monedei nationale, ceea ce a necesitat,

mai târziu o noua reforma, cea din 1952. Potrivit acesteia, echivalentul în aur al leului este fixat la

0,079346 gr. aur, iar cursurile valutare în raport cu alte monede, au fost determinate pe baza acestei

valori paritare. Dupa 1952, situatia economica, financiara si monetara a tarii s-a consolidat

progresiv, iar noua redefinire a leului, din 1954, nu a generat implicatii interne importante.

În perioada economiei centralizate, rolul BNR a constat în urmatoarele:

_ monopolul exclusiv asupra emisiunii monetare si asupra operatiunilor cu aur;

_ monopolul asupra încasarii veniturilor statului si a platilor pentru buget;

_ rolul de casier general al statului;

_ monopolul asupra schimbului valutar;

_ stabilirea planului de credite al economiei nationale;

_ acordarea de împrumuturi pe termen scurt clientilor bancii; stabilirea balantei de venituri

si cheltuieli pentru populatie.

Trecerea economiei la o noua etapa a produs ample si profunde reforme în ceea ce

priveste statutul BNR.

2.4.2. Rolul si functiile BNR

Reglementarea activitatii BNR a fost reprezentata în perioada 1991-1998 de Legea nr.

34/1991, iar din 1998, de Legea nr. 101/1998, care îndeplineste în prezent, rolul de Statut al

BNR. În concordanta cu acesta, conducerea BNR este asigurata de catre un Consiliu de

Administratie, format din 9 membri, numiti de Parlament. Misiunea Consiliului de Administratie

este de a adopta decizii, în concordanta cu prevederile legii, în domeniul monetar, al cursului de

schimb si al supravegherii activitatii bancare.

În concordanta cu prevederile statutului, BNR dispune în plan juridic de un grad sporit de

independenta, atât în contextul noilor coditii ale sistemului bancar românesc, cât si al abordarii

teoretice a rolului autoritatii monetare, care se manifesta în prezent în lume.

Independenta bancii centrale este asigurata prin delegarea de catre organismul legislativ,

a guvernatorului, pe o perioada de 6 ani, diferita de durata mandatelor ministeriale. Guvernatorul

BNR raspunde în fata Parlamentului pentru reglementarile de politica monetara si pentru

supravegherea si monitorizarea activitatii bancare.

În concordanta cu statutul sau, BNR desfasoara urmatoarele operatiuni:

a) emisiunea monetara: BNR este singura institutie autorizata sa emita bancnote si piese

CAPITOLUL 2

metalice în întreaga tara; administreaza stocul de bancnote si monede; formuleaza programul de

emisiune monetara, astfel încât sa satisfaca cererea de moneda necesara circulatiei monetare;

Totalul stocului de bancnote si piese metalice este înscris în bilantul BNR, în pasiv.

Cantitatea de moneda emisa peste nivelul rezervelor internationale este acoperita prin

urmatoarele active:

_ avansuri acordate de BNR statului si împrumuturi acordate;

_ credite acordate societatilor bancare: - titluri detinute în portofoliu: cecuri, titluri comerciale;

- alte instrumente rescontante de BNR.

b) operatiuni cu societatile bancare si cu alte institutii de credit

În cadrul relatiilor BNR cu societati bancare, alaturi de scontarea si reescontarea titlurilor

comerciale sau acordarea creditelor, o importanta sporita o au operatiunile de refinantare. Prin

refinantare, BNR ofera lichiditati societatilor bancare cu respectarea conditiilor de politica

monetara. Refinantarea reprezinta o operatiune de acordare a creditelor pe termen scurt, pentru

maximum 90 de zile, iar formele pe care le îmbraca aceasta pot fi urmatoarele:

_ creditul structural

_ creditul de licitatie

_ creditul special

_ creditul de lombard