Monedă și credit

Ştiinţa economică cuprinde o serie de teorii monetare, fiecare dintre ele se referă la procesele economice care există de-a lungul timpului într-un stat.

Teoriile monetare au o bază bine implementată şi anume, micro şi macroeconomie. Pornind de la această idee putem spune că aceste teorii au fost dezvoltate de către diverşi economişti, neexistând un singur punct de vedere cu referire la el.

Caracteristica esenţială a teoriilor monetare este relativitatea. În timp s-a ajuns la concluzia că teoriile monetare au influenţat fiecare moment din istorie, atât în sens pozitiv, cât şi în sens negativ.

Ca orice teorie, şi teoria monetară se bazează pe o serie de definiţii şi concepte. Toate acestea au în vedere o serie de termeni de natură economică cu care lucrează în domeniul monetar. Există o serie de elemente în teoriile monetare care au aplicativitate generală, dar există şi termeni specifici.

De-a lungul timpului au existat o serie de teorii monetare în funcţie de sistemele social – economice, dar şi în funcţie de gradul de dezvoltare economică dintr-o economie.

În funcţie de sistemul social – economic teoriile monetare se împart în 2 mari grupe:

1. teorii monetare ale economiei de piaţă

2. teorii monetare ale economiei planificate.

În funcţie de gradul de dezvoltare economică avem:

- teorii ale economiei dezvoltate

- teorii ale economiei în curs de dezvoltare.

Teoriile monetare ale economiei de piaţă dezvoltate au fost:

- teoria cantitativă clasică

- teoria keynesiană a venitului

- teoria contemporană a banilor ca formă a averii.

!!! Teoria keynesiană – citită din carte.

Din punct de vedere al acestor teorii monetare ţara noastră se încadrează la teoriile monetare ale economiilor în curs de dezvoltare.

Principalele caracteristici ale ţărilor în curs de dezvoltare, care sunt relevante prin prisma teoriilor monatare sunt:

- existenţa unor nevoi de investiţii mai mari decât acumulările interne pe de o parte, iar pe de altă parte nivelul redus al producţiei

- cererea mare de resurse de finanţare externe

- inflaţia rapidă

- deficit însemnat al balanţei de plăţi externe

- slaba dezvoltare a pieţei financiare

- gama restrânsă a instrumentelor financiare utilizate

- numărul redus de instituţii financiar - bancare

- absenţa instituţiilor specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor

- coeficient de monetizare redus.

!!! Posibilă întrebare la examen: Prin ce se diferenţiază teoria monetară a economiei de piaţă de cea a economiei de tip planificat – centralizat?

Banii şi funcţia lor în economia de piaţă

Banii sunt un aspect esenţial al vieţi, indiferent din ce unghi privim acest lucru. Utilizarea banilor este strâns legată de schimburile dintr-o economie.

Evoluţia istorică a schimburilor de mărfuri prin care putem să caracterizăm banii în economie, împarte economia în 3 mari perioade:

1. economia nemonetară – a existat la începuturile civilizaţiei, şi poate fi împărţită şi ea în 2 perioade:

- economia naturală – când totul era destinat doar consumului neexistând schimb

- schimbul în natură (trocul sau trampa) – moment în care apare schimbul între diverşi producători

2. economia în care se utilizează banii marfă – se caracterizează prin faptul că omul vindea marfa contra banilor, iar apoi utiliza banii pentru a cumpăra alte mărfuri.

În această perioadă banul are rolul de mijlocitor de schimb. Acest rol a fost jucat de-a lungul timpului de numeroase mărfuri: vinul, sarea, carnea, pieile de animale, sclavii, aurul, argintul, etc.

3. economia care utilizează banii simbol – după faza în care rolul monetar al aurului scade (fază încheiată odată cu izbucnirea primului război mondial) se întâlnesc la Bretton Woods unde se hotărăşte că rolul aurului este din ce în ce mai scăzut şi trece la afirmarea banilor simbol (şi anume, banii de hârtie). Din acest moment banii nu mai sunt doriţi ca şi marfă, ci pur şi simplu ca „bani”. Utilizarea acestor bani de hârtie s-a generalizat deoarece erau şi sunt mai uşor de transportat şi din acest punct de vedere erau lipsite de riscuri schimburile.

Este important de reţinut că aceşti bani (bani moderni) au o anumită valoare numită putere de cumpărare care nu se referă la acoperirea în aur sau la alte garanţii oferite de stat.

În prezent s-a trecut şi la o altă etapă pe o scară tot mai largă de utilizare, şi anume banii electronici.

Indiferent de forma pe care o îmbracă banii ei au 2 dimensiuni: una individuală şi una socială. Pornind de la această idee banii, indiferent de forma lor îndeplinesc mai multe funcţii:

1. mijloc de măsurare a valorii

2. mijloc de schimb

3. mijloc de plată

4. mijloc de rezervă de valoare.

Înainte de primul război mondial, singura monedă veritabilă era considerată aurul. Începând cu sec. al XIX – lea au fost înfiinţate aşa numitele bănci de emisiune, care emiteau şi emit monedă, precum şi bănci comerciale, care prin conturile deschise clientului emiteau şi emit monedă „scripturală” (de cont).